Parcul din Timisoara in care oamenii plateau bilete la concerte ca sa adune banii cu care sa-l intretina. A fost ridicat pe locul primului cimitir al orasului

TIMISOARA. De la un camp cu interdictie de construire la cimitir si mai apoi la loc de promenada, cu oaza de verdeata, in centrul unui oras care nu se opreste niciodata. Unul dintre cele mai vechi parcuri din Timisoara ascunde o istorie fascinanta, in cei peste 150 de ani de viata.

Parcul Central sau Scudier, cum il stim astazi, si-a inceput povestea demult, pe vremea cand aici era esplanada cetatii Timisoarei – un camp lat de 949 de metri, aflat in afara fortificatiilor, pe care, potrivit regulilor militare de la acea vreme, nu erau permise constructiile.

Intre anii 1738 si 1771, pe bucata de teren unde exista astazi Parcul Central Anton Scudier, s-a aflat primul cimitir al Timisoarei. Aici au fost inmormantati intre 8.000 si 9.000 de oameni, conform Analelor Banatului.

Progresul a facut ca fortificatiile sa nu mai fie necesare pentru apararea Timisoarei, astfel ca in anul 1859, primarul de atunci, Carol Kuttel, a inceput demersurile pentru demolarea zidurilor. Defortificarea avea sa fie aprobata insa abia in 1872, iar lucrarile propriu-zise sa inceapa mai tarziu.

Cimitirul a fost inchis, dupa ce la Timisoara au fost creat un alt spatiu pentru locurile de veci, actualmente cimitirul din Calea Lipovei.

In 1870, la o suta de ani de la inchidere, generalul Anton Scudier, comandantul Banatului din acele timpuri, a dat ordin ca osemintele de pe fosta esplanada a Timisoarei sa fie mutate in Lipovei, iar in acest loc sa fie amenajata o gradina publica.

Oaza de verdeata ce avea sa poarte numele generalului Scudier a fost amenajata pe o suprafata de aproximativ 100.000 de metri patrati, potrivit documentelor din arhiva Banatului.

‘Fosta Esplanada dintre cartierul Iosefin si Cetate, folosita ca cimitirul orasului, intre 1749 – 1771, a ramas şi dupa 1849 un teren viran. Pe acest teren, in deceniul al saptelea al secolului XIX,din initiativa generalului Anton Scudier (1818 – 1900), comandantul militar al Banatului  intre 1871 – 1878, a fost amenajat pe o suprafata de 18 jugare un parc peisagist in stil englez’, se arata in Analele Banatului.

Parcul avea peluze intinse, cu o suprafata mare de gazon si covoare de flori, precum si gard viu si buchete de arbori, dar si mai multe alei.

Oragnizam concerte, adunam bani si cu ei intretinem parcul

Pentru intretinerea noului parc, timisorenii acelor vremuri au inteles repede ca era nevoie de bani. Asa ca, au infiintat o Asociati careia i-au incredintat misiunea de a gasi solutii.

Comitetul de conducere al asociatiei a decis ca in parc sa se organizeze concerte pentru atragerea de fonduri. Din primavara pana-n toamna, seara erau spectacole de muzica, la orele 7.00, in Parcul Scudier, iar dupa amiaza erau programate plimbari muzicale. Pentru concerte se percepea o taxa de intrare de 30 de creitari, iar banii stransi in acest mod erau investiti in intretinerea gradinii publice, de care cetatenii erau foarte mandri.

Ulterior, in mijlocul parcului a fost asezata o statuie a generalului Anton Scudier. In marime naturala, aceasta a fost  ridicata in semn de multumire de catre cetatenii orasului, dupa moartea stralucitului militar. Aceasta avea sa fie insa distrusa la sfarsitul Primului Razboi Mondial.

Dupa zece ani de la deschiderea parcului, au fost instalate 76 de banci, iar dupa alti 10 zestrea gradinii a fost imbogatita cu inca 100 de copaci.

Incepand cu 1905, de Parcul Scudier s-a ingrijit Primaria Timisoarei. Aici a fost construit si un cinematograf.

‘In Parcul Scudier, pe langa podul Traian (anterior Hunyadi) in anul 1905 a fost construit Cinematograful-Bioskop unde au fost prezentate printre altele filme despre razboiul ruso-japonez si alte evenimente din lumea de atunci. In mijlocul parcului Scudier se afla un pavilion de muzica’, se mai arata in Analele Banatului.

Mai tarziu, administratia a decis sa fie instalata o Diorama Mondiala – un tablou urias cu mai multe scene care infatisau peisaje aproape desprinse din realitate, un stramos al tehnologiei 3D din zilele noastre. Diorama a costat 14.700 de coroane, iar banii veneau de la un intreprinzator local al acelor vremuri, dar si din fondul saracilor. Cine voia sa vada diorama trebuia sa achite un bilet, iar din fondurile stranse in acest fel erau ajutati sarmanii orasului.

Conform arhivelor Banatului, pana la sfarsitul anului 1912, diorama a adus un venit de 4.312 de coroane. Din pacate, din cauza razboaielor balcanice din 1913, veniturile au scazut dramatic.

In perioada dintre cele doua razboaie mondiale, in Parcul Scudier au fost instalate busturile lui Vicentiu Babes, Alexandru Mocioni si I.C.Duca. Ultimele doua aveau sa fie indepartate in anii ’50, cand Parcul Scudier avea sa isi schimbe numele in ‘Parcul Stalin’. Cinci ani mai tarziu, in 1955, parcul si-a schimbat din nou numele in ‘Parcul Central’, iar in 1962, in mijlocul parcului a fost instalat Monumentul Ostasului Roman.

Ulterior, in parc a fost creata Aleea Personalitatilor din Timisoara, iar aici au fost asezate busturile unor personalitati ale orasului, oameni care au jucat un rol important in istoria locului – primari, comandanti, medici, ingineri, scriitori, compozitori si artisti plastici.

In anul 2013, Primaria Timisoara a supus la vot viitorul aspect al parcului. Timisorenii au avut de ales intre doua variante: gradina vieneza sau gradina englezeasca. Sondajul a fost postat pe site-ul Primariei Timisoara, iar din 2.195 de votanti, 1.518 au optat pentru reamenajarea parcului in stil vienez. Abia la jumatatea anului 2017 a intrat intr-un proces de reamenajare. Au fost instalate pergole noi, gradene, un labirint in forma de ginkobiloba si au fost plantate specii noi de flori si arbusti.

Parcul si-a schimbat din nou numele, in anul 2015, in urma deciziei Consiliului Local. Parcul a devenit ‘Parcul Central Anton Scudier ‘, nume pe care il poarta si astazi.

Surse foto: merg.in, banat-media.eu , banatul timisoarei, forum RATT