Pastorala la Nasterea Domnului 2012 transmisa catre credinciosi de IPS Nicolae, mitropolitul Banatului

TIMISOARA. La fel ca in fiecare an, IPS, Nicolae, mitropolitil Banatului, a transmis catre credinciosi, un mesaj, o Pastorala la Nasterea Domnului. El indeamna la pace, liniste si mai ales intelegere.

† N I C O L A E
DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL TIMISOAREI SI MITROPOLIT AL BANATULUI

Iubiti frati si surori in Hristos Domnul, Sarbatorim din nou praznicul inomenirii lui Hristos. Inca odata ni se vadeste taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta. Iar din adancul iconomiei lui Dumnezeu se revarsa peste noi zorii mantuirii si focul cel nemistuit al dragostei de om si de faptura. Niciun praznic al crestinatatii nu are purcedere atat de inalta ca intruparea si nasterea lui Hristos. Iata ce spune despre acest praznic evanghelistul Ioan, prietenul si ucenicul prea iubit al Domnului: „Si Cuvantul S‑a facut Trup si a locuit intre noi si am vazut marirea Lui, marire ca a Unuia Nascut din Tatal, plin de har si de adevar“
(Ioan 1, 14). Iubitului cler, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini har, mila si pace de la Dumnezeu-Tatal si de la Domnul nostru Iisus Hristos.

Iubiti credinciosi si credincioase,
Inomenirea Mantuitorului nostru Hristos este actul de neistovita dragoste a lui Dumnezeu, patruns de mila pentru faptura mainilor Sale. Coroana a facerii dumnezeiesti si flacara din Duhul lui Dumnezeu, omul cazuse prada neascultarii si devenise chip al mandriei. Din marire si din intrebuintarea gresita a libertatii, Adam – care inseamna „om“ – si Eva, care se talcuieste „viata“, se prabusesc intocmai ca fulgerul in adancul pacatului si in rusinea neascultarii. Inceteaza, de indata, de la ei frumusetea cea dintai si izvorul cunoasterii. Inceteaza, apoi, starea de nemurire si piere Edenul fericirii, in care se bucurau de indulcirea fetei lui Dumnezeu. Astfel incepe pentru omul cel dintai si pentru urmasii lui durerea caderii in pacatul stramosesc. Primul fruct al caderii si plata de indata a pacatului a fost moartea. „Frumos era la vedere si bun la mancare, rodul ce m‑a omorat“, zice o cantare bisericeasca despre fructul neascultarii. Iar despre patrunderea mortii in lume, Apostolul Pavel scrie ca ea „a venit printr‑un om“ (I Corinteni 15, 21) si ca „este plata pacatului“ (Romani 6, 29). Caderea in umbra mortii este asemanata de Sfanta Scriptura cu o „tara de intunecime si de haos, unde lumina este tot una cu bezna“ (Iov 10, 22). Aceasta stare este egala cu lepadarea de la fata lui Dumnezeu si cu apusul luminii care purcede de la Tatal luminii. in ea stapaneste moartea vesnica, ce se mai numeste si inviere pentru osandire sau inviere pentru rusinea si necinstea vesnica.

Alungat din sanul lui Dumnezeu si coborat din marire si frumusete, omul a atras dupa sine si razvratirea
firii, ca urmare a razvratirii sale. Stingandu‑se pentru el luminile cunoasterii, iar portile vietii fiind zavorate,
pamantul l‑a intampinat cu „spini si palamida“ (Facerea 3, 18). Au inceput atunci cautarile dupa  Dumnezeu. Aceste cautari au fost dureroase si pline de rusine. Ele au trecut prin capistele idolilor, prin pestera sangeroasa a jertfelor de oameni si de animale, prin templele de inchinare la fapturi  becuvantatoare. Solzii grei ai pacatului si ai putrejunii morale au acoperit si cel din urma licar al launtrului omenesc. Dorul dupa adevaratul Dumnezeu si tanjirea dupa viata sufletului s‑au mai pastrat, doar ca un ochi de candela, la un popor de pastori din care urma sa odrasleasca, la plinirea vremii, „toiag si floare
din radacina lui Iesei“. Dar cine, dintre oameni, putea sa intrebe ca Sfantul Ioan Gura de Aur: „Unde iti este, moarte, boldul?“. si cine, dintre pamanteni, putea sa zica: „Unde iti este, iadule, biruinta?“. Nimeni, fara numai Fiul lui Dumnezeu, care S‑a nascut din pantece fecioresc, a luat trup adevarat omenesc si a avut si suflet omenesc.

Venirea Mantuitorului in lume a fost insotita de intreita solie: preamarirea lui Dumnezeu, pacea pe pamant si bunavoirea intre oameni. Fiind infatisata de ingeri, aceasta solie purcede din voia lui Dumnezeu si este calea imparateasca pe care va merge Domnul nostru Iisus Hristos in viata Sa lumeasca si in implinirile
trimiterii Sale pe pamant.

Intre alcatuirile soliei mesianice este o stransa legatura ca intre alcatuirile trupului nostru. Nu se poate
aduce „marire intru cei de sus, lui Dumnezeu“, fara pace pe pamant si fara intelegere intre oameni. Viforul dusmaniilor pamantene si al lacomiilor omenesti este vazduhul in care nu vietuieste Dumnezeu. Nici pacea nu poate trai fara intelegere si dragoste intre pamanteni. Dupa cum, bunavoirea este parga si rod numai al pacii. Pentru aceea, pacea de care tin celelalte alcatuiri ale soliei de la Nasterea Domnului este plinatatea darurilor lui Dumnezeu, a dragostei si a harului Sau, a iertarii si a faptului ca s‑au facut asemenea cu noi. Ea este, in primul rand, testamentul lui Iisus Hristos, Domnul si Stapanul vietii noastre. Ea duce la unirea sufletelor, asa cum ne invata Sfantul Apostol Pavel: „Bucurati‑va dar, fratilor,  desavarsiti‑va, mangaiati‑va, fiti uniti in cuget si pasnici, iar Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu voi“ (II Corinteni 13, 11). Pacea este painea si bucuria vietii, dupa cuvantul Apostolului Petru: „Cel ce voieste
sa iubeasca viata si sa vada zile bune… sa caute pacea si s‑o urmeze“ (I Petru 3, 10–11).

Binecinstitori crestini si crestine, Troparul Nasterii Domnului numeste pe Hristos „Soarele dreptatii“ si „Rasaritul cel de sus“. Doresc ca acest soare dumnezeiesc sa lumineze pasii fiecaruia dintre noi in toate clipele vietii si sa ne calauzeasca spre tot lucrul bun si bine placut lui Dumnezeu.

Darul pacii, al dragostei, al intelegerii si al bunei voiri sa coboare in sufletul nostru ca o ploaie deasa si ca
o mireasma a Duhului Sfant. Sa odrasleasca in cugetul nostru samanta faptelor bune si sa rodeasca insutit. Iar pasunea duhovniceasca a Sfintei noastre Biserici sa ne indestuleze pe toti.

Praznicul Nasterii Domnului, al Anului Nou si Bobotezei sa ne fie tuturor spre folosul sufletesc si
trupesc. „La multi si binecuvantati ani!“

Al vostru de tot binele doritor si catre Dumnezeu pururea rugator,
† Nicolae
Arhiepiscop si Mitropolit