Penibil

• Publicat de Viorel Screciu
• 31 martie, 2011 - 14:41
• 0 Comentarii
• Acum 14 ani

Mi-a fost foarte greu sa gasesc un cuvant care sa caracterizeze „involutia” nationalei nostre de fotbal din meciurile cu Bosnia si Luxemburg. O brambureala totala si prin urmare un joc [caption id="attachment_19853" align="alignright" width="180" caption="Viorel Screciu"][/caption] chiar mai mult decat penibil in fata unor adversari mai mult decat modesti. Si nu mai vreau sa aud scuza aia tampita cum ca in ziua de azi nu mai sunt echipe mici. Pai nu sunt mici daca tu, prin prestatia din teren, le faci mari. Post factum mai toata lumea s-a repezit la gatul lui Lucescu. Si eu am o gramada de lucruri pe care i le  pot reprosa. in primul rand selectia si mai apoi felul in care a alcatuit echipa. Cred insa ca treaba asta nu isi are rostul pentru ca, din punctul meu de vedere, problema este cu totul si cu totul alta. Fotbalul nostru  sufera de ceva vreme de o boala cronica chiar sistemica. Dupa ce a disparut o intreaga generatie ratarea calificarii la turneele finale a devenit o obisnuinta. Asta pentru ca fondul de jucatori a scazut atat numeric, dar mai ales valoric. Cine poarta vina? Foarte greu de aflat... nu? Sefii institutiilor fotbalistice romanesti sunt bine mersi in scaune de ani de zile. Nimeni nu ii poate clinti de acolo. Au stat in spatele generatiei de aur, au tras foloasele, dar nu au facut nimic pentru viitor. Rezultatele se vad acum. Si este doar inceputul. Culmea este ca nici macar acum astia nu isi asuma nici un fel de responsabilitati. Vina intodeauna este in alta parte. Acum stam la mana celor de la UEFA ca sa ii dea afara pe bosnieci. Mircea Sandu, daca tot s-a reales in structurile de conducere al forului mai sus amintit, ar trebui sa inventeze ceva sa ne scapam si de Franta, Albania si Belarus. Asta ca sa fim siguri ca ramanem doar noi si Luxemburg. Nu de alta, dar asa putem fi linistiti ca prindem barajul. Nationala sub 17 ani s-a calificat dupa zece ani la un turneu final. Asta dupa ce a reusit sa bata Ungaria. Dar ce sa mai vorbim ca nici ungurii nu se simt prea bine.

Mi-a fost foarte greu sa gasesc un cuvant care sa caracterizeze „involutia” nationalei nostre de fotbal din meciurile cu Bosnia si Luxemburg. O brambureala totala si prin urmare un joc

Viorel Screciu

chiar mai mult decat penibil in fata unor adversari mai mult decat modesti. Si nu mai vreau sa aud scuza aia tampita cum ca in ziua de azi nu mai sunt echipe mici. Pai nu sunt mici daca tu, prin prestatia din teren, le faci mari.

Post factum mai toata lumea s-a repezit la gatul lui Lucescu. Si eu am o gramada de lucruri pe care i le  pot reprosa. in primul rand selectia si mai apoi felul in care a alcatuit echipa. Cred insa ca treaba asta nu isi are rostul pentru ca, din punctul meu de vedere, problema este cu totul si cu totul alta.
Fotbalul nostru  sufera de ceva vreme de o boala cronica chiar sistemica. Dupa ce a disparut o intreaga generatie ratarea calificarii la turneele finale a devenit o obisnuinta. Asta pentru ca fondul de jucatori a scazut atat numeric, dar mai ales valoric. Cine poarta vina? Foarte greu de aflat… nu? Sefii institutiilor fotbalistice romanesti sunt bine mersi in scaune de ani de zile. Nimeni nu ii poate clinti de acolo. Au stat in spatele generatiei de aur, au tras foloasele, dar nu au facut nimic pentru viitor. Rezultatele se vad acum. Si este doar inceputul. Culmea este ca nici macar acum astia nu isi asuma nici un fel de responsabilitati. Vina intodeauna este in alta parte.
Acum stam la mana celor de la UEFA ca sa ii dea afara pe bosnieci. Mircea Sandu, daca tot s-a reales in structurile de conducere al forului mai sus amintit, ar trebui sa inventeze ceva sa ne scapam si de Franta, Albania si Belarus. Asta ca sa fim siguri ca ramanem doar noi si Luxemburg. Nu de alta, dar asa putem fi linistiti ca prindem barajul.
Nationala sub 17 ani s-a calificat dupa zece ani la un turneu final. Asta dupa ce a reusit sa bata Ungaria. Dar ce sa mai vorbim ca nici ungurii nu se simt prea bine.