TIMISOARA. Ziua Constitutiei Romaniei se sarbatoreste an de an pe data de 8 decembrie. Constitutia Romaniei, prima de dupa Revolutia din Decembrie 1989, a fost adoptata de Adunarea Constituanta la 21 noiembrie 1991 si aprobata prin referendumul national de la 8 decembrie, in acelasi an.
Constitutia adoptata in 1991 a fost modificata si completata prin Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003.
Despre prima Lege a tarii ne vorbeste, intr-un interviu, senatorul de Timisoara, Petru Ehegartner:
– Poporul roman, ca trasatura generala de personalitate, are mereu nemultumiri si cere frecvent tot felul de schimbari. Domnule senator, astazi, la 26 de ani de la adoptarea Constitutiei Romaniei, va adresez o intrebare care este, de atunci si pana astazi, pe buzele multor romani: necesita Constitutia Romaniei o actualizare?
– In primul rand, necesitatea unor modificari ale Constitutiei nu provin din dorinta ,,poporului”, ci din modul cum a fost interpretata si aplicata in anumite momente Constitutia. Cel mai acut s-a pus problema prin modul in care a fost interpretata si aplicata Constitutia in anumite momente cheie.
– Dumneavoastra sunteti, poate, unul dintre putinii parlamentari ai Romaniei care au evocat cu fiecare ocazie faptul ca, in momente de criza, conducatorii acestei tari trebuie sa se raporteze la Constitutia Romaniei, ea fiind unicul reper, asa cum e ea, cu limitele ei, pentru ca nu avem deocamdata alta. Care sunt situatiile politice din ultima perioada in care considerati ca nu s-a tinut cont de Constitutia Romaniei?
– Cel mai acut a fost momentul in care presedintele Traian Basescu a ignorant o majoritate, rezultata prin aliante in alegeri, intervenind in nominalizarea premierului, implicit a majoritatii guvernamentale. Aici este vorba de cazul cand presedintele Basescu a reconfigurat majoritatea parlamentara extragand PUR-ul din alianta PSD-PUR pentru a crea o noua majoritate, alianta DA+PUR.
A doua situatie a fost cand presedintele Klaus Iohannis a impus un guvern nereprezentativ din punct de vedere politic, fara a incerca sa creeze o majoritate politica in parlament. Spiritul Constitutiei este ca presedintele sa constate existenta unei majoritati care sa ofere sustinere guvernamentala si sa valideze propunerea de prim-ministru, respectiv guvern. Aceasta ar fi interpretarea democratica in spiritul actualei Constitutii.
– Care sunt articolele din Constitutia Romaniei de care v-ati „lovit” sau pe care le-ati simtit ca fiind niste limite, bariere, in evolutia statului roman?
– Sigur, 26 ani sunt o perioada istorica relativ mare, tinand cont de faptul ca Romania a debutat in democratia europeana odata cu validarea acestei Constitutii. Astazi, constatand ca forma de administrare a tarii e pe sistemul celor 41 de judete, se impune o noua forma de conducere administrativ-teritoriala, care ar presupune modificarea Constitutiei. Exista si anumite obiectii in zona departajarii prerogativelor presedintelui fata de executiv, aici parerile fiind impartite intre cei care sustin atributii de putere sporita pentru presedinte versus cei care sustin aceasta limitare. Spiritul in care a fost conceputa aceasta Constitutie a fost marcat de faptul ca era foarte proaspata in memoria romanilor o epoca de trista amintire, cea a totalitarismului comunist. Tocmai, pentru a preintampina posibilitatea concentrarii puterii in mainile unui singur om, s-a mers pe aceasta varianta in care puterea a fost impartita si echilibrata. As face aici o mentiune ca modelul de Constitutie pe care l-a adoptat Romania, la vremea respectiva, a avut drept sursa de inspiratie cele mai moderne Constitutii europene ale vremii.
– Stiu ca sunteti unul dintre putinii politicieni care, inainte de a-si forma o opinie si de a o exprima public, se documenteaza. Ati studiat si Constitutiile altor tari? Ati gasit puncte care ar putea fi eventual inserate in Constitutia Romaniei, pentru a reactualiza si revitaliza ceva ce a fost scris in urma cu 26 de ani si revizuit in urma cu vreo 12 si, poate, nu se mai pliaza pe vremurile actuale?
– Am in permanenta la mine aceasta bibliografie – Constitutiile lumii. Dar este neavenit ca intr-un concept specific de elaborare a unei Constitutii sa vii cu contributii “altoi” care nu cadreaza cu conceptual de baza al Constitutiei, pe de-o parte, si specificul natiunii careia i se aplica, pe de alta. Modificarile la care m-am referit ca ar putea fi oportune sunt de natura a preciza anumite detalii care necesita modificari. De altfel, sunt anumite prevederi constitutionale care nu pot fi modificate printr-o majoritate parlamentara si validate prin referendum si pentru care ar fi nevoie de alegerea unei Adunari Constituante care sa propuna poporului modificarile respective, la fel printr-un referendum.
Pareri
D-le senator de apromaxiv 4 ani sunteti la butoane , care a fost ideea ca nu ati cerut punerea in aplicare a Referendumului din 2009 ?
Hi Michael,I agree with what you say, but now you are talking about self-interests, werheas I was replying to your first comment about incentives. Incentives are used in governance because long-term or large-scale effects are typically undervalued in systems that operate merely on self-interests: because by human nature we tend to first think about the next day and our neighbors rather than about the world in three decades. That doesn’t mean these long-term considerations don’t exist, they just are often hindered in implementation by some sort of ‘moral hazard’ – a single person/company might put itself in a disadvantage it is if the only one changing behavior, as a result a necessary change might not take place at all. What is often done then is to determine the desired long term and macro-trends and convert them into incentives such that they match with the micro-interests. Typical examples: taxes and fees to convince people of thinking more about environmental impact. That however needs a properly working system to put these incentives in place. What I was trying to say above however is that in this case it seems more a matter of removing hindering incentives than putting more into place. Best,B.