Plagiat

Viorel Screciu

Cand eram fecior la mama/Hei ce ploaie si ce vant/Dam si eu prin fete iama/Fiindca ploua pe pamant. Frumoase versuri…nu? Dar de astea ce ziceti? Cand eram tanar ficior/Eram fala muntilor…Pusca si cureaua lata/Ce ficior eram odata… Sa fie vorba de un caz de plagiat? Nu! Primele apartin operei celebrului Shakespeare iar ultimele fac parte din repertoriul obligatoriu al lautarilor care se respecta. Sunt convins ca cei care au compus piesa pseudo-folclorica nu au mers pana acolo incat sa se inspire din Marele Will.

Plagiatul in arta este un adevarat sacrilegiu. In stiinta se poate ajunge pana la forme penale. Printre putinele domenii in care plagiatul este acceptat si uneori chiar incurajat este sportul si in special fotbalul. Daca romanasul nostru este specialist in a copia, de cele mai multe ori fara rusine, carti intregi, lucrari de licenta si doctorat, muzici si tablouri, in materie de fotbal si politica este foarte timid ba chiar reticient in adopta pana la identificare totala modele de succes de sorginte occidentala.

De ce ar trebui sa-l copieze Gigi pe omologul sau de la Real? De ce ar trebui ca Mircea Sandu sa faca aceeasi politica federala ca si a celui care ocupa acelasi scaun in Franta? De ce, in general, nu copiem sisteme „de afara”, sisteme care s-au dovedit eficiente in timp? Raspunsul este simplu. In fotbal ca si in politica, doua domenii la care se pricepe oricine, am fost, suntem si vom fi originali. Democratia originala si fotbalul original sunt inventii romanesti 100%, inventii a caror paternitate nu o poate tagadui nimeni.

Originalitatea noastra fotbalistica a atins forme inimaginabile. Din pacate, pe noi, genii pustiite de idei marete, Europa nu ne intelege. Noi am devansat spatiul si timpul iar ei, sarmanii, se incapataneaza sa ramana sclaviii ideilor lor preconcepute si invechite. In timp ce noi ne luam zborul spre orizonturile abisului nemarginit ei raman cu picioarele infipte in pamant. Si uite asa ne indepartam de Europa fotbalistica.