Gabriela Artene ar fi ajuns cu siguranta o soprana de talie internationala, daca viata nu ar fi supus-o unui sir de nenorociri. Femeia a impresionat, insa la emisiunea ”Romanii au talent”, de la Pro TV.
Gabriela a lasat deoparte pasiunea pentru muzica si s-a dedicat familiei. Pentru un banut in plus, femeia a lucrat in agricultura, a fost croitoreasa si asistentamedicala. La cei 57 de ani ai sai, Gabriela a amutit o tara intreaga cu glasul ei divin, pe scena emisiunii “Romanii au talent”.
Dorinta Gabrielei Artene de a ajunge o cantareata de renume, asa cum a visat inca din copilarie, este, in sfarsit, pe cale sa se implineasca, fiindca pe scena emisiunii “Romanii au talent” a avut o prestatie uluitoare. Femeia care a vrajit juriul, dar si telespectatorii, are insa o poveste de viata cutremuratoare. Copilaria i-a fost marcata de interminabilele scandaluri din casa, provocate de tatal ei vitreg: “Era un om cu putina educatie, pasionat bautor. Mama, oricat de franta era, ii punea totul de-a gata inainte, il spala si pe picioare. Chiar si asa, nu era zi in care sa n-o bata”, ne-a povestit, cu tristete, Gabriela.
Insa acesta a fost doar primul mare necaz din lungul sir pe care nemiloasa soarta i-l pregatise. socul cel mai mare avea insa sa il aiba in momentul in care cea de-a treia fetita a ei, Elena, nascuta pe 19 septembrie 1984, a murit subit, la varsta de doar doua luni: “Saraca, a murit in somn. Nimeni nu-si poate inchipui groaza care m-a cuprins si sentimentul ca traiesc un cosmar, ca nu e adevarat. Cu atat mai mult cu cat fiind pe atunci asistenta medicala nu am putut face nimic. A fost o adevarata tragedie. Am inmormantat-o si, odata cu ea, am inmormantat si o parte din sufletul meu”, ne-a marturisit Gabriela, cu lacrimi in ochi.
De parca toate aceste nenorociri nu ar fi fost de-ajuns, in urma cu trei ani, iubitul ei sot, Costel Artene, avea sa piarda lupta cu cancerul, decesul lui lasand un mare gol in inima femeii: “De cate ori vad un lucru care i-a apartinut, imi simt sufletul sfasiat de durere, pentru ca am continuu impresia ca nu am facut tot ce se putea pentru a-i prelungi viata”.