Povesti ca-n filme! Azilantii din Timisoara traiesc cu 3,5 lei pe zi si se hranesc din mila altora

Traiesc cu 3,5 lei pe zi si asteapta. Asteapta ziua in care vor primi o scrisoare in care li se va spune ca solicitarea de azil le-a fost aprobata. Unii dintre ei doresc sa ramana in Romania. Vorbim despre azilantii care au ajuns in centrul specializat din Timisoara.

La libraria Carturesti Mercy din Timisoara a avut loc, marti seara, o dezbatere interesanta, in centrul atentiei fiind cativa azilanti din Irak, Afganistan, Nepal si Camerun. Barbatii, toti tineri, stau de cateva luni in Timisoara, iar unii sunt deja de peste un an aici. Statul roman ii ajuta cu o subventie de 3,5 lei pe zi. Ei beneficiaza de cazare la centrul pentru refugiati de pe strada Armoniei, invata limba romana si orientare culturala, dar in rest, sunt liberi, se pot plimba prin oras, cu conditia sa fie inapoi la sediu pana la ora 22 seara.

Maher a venit din Bagdad, Irak, prin Turcia si Bulgaria si a ajuns la Timisoara. In Irak, a fost jurnalist, asa ca la intalnirea de la librarie, a fost unul dintre cei mai comunicativi. Din Camerun au fost doi tineri. Unul dintre ei, fost mecanic auto, tocmai aflase ca i s-a refuzat cererea de azil in Romania. Nu stia de ce, nu ii tradusese nimeni motivul, stia doar ca raspunsul a fost negativ. Tanarul poate face apel, timp in care mai poate sta in Timisoara, dar daca raspunsul va fi tot negativ, va trebui sa se intoarca in Camerun. Terry, celalalt camerunez, este numai de 2 luni in Romania. Mohammad este si el din Irak, este sculptor si are o iubita din Grecia, cu care vrea sa se casatoreasca.

Printre azilantii care au ajuns in libraria timisoreana au fost si doi tineri din Afganistan. Unul dintre ei a fost translator pentru fortele americane aflate in Kandahar. Este de 7 luni in Romania si ii place foarte mult. Nepalezul Donden are o poveste de film. Este de 11 luni in Romania, unde a ajuns via Moscova, dupa arestari si un trai greu din cauza faptului ca a fost activist si adept al lui Dalai Lama. „Am participat la proteste, am fost arestat, am stat ascuns. Mi-am dat seama ca faceam mult rau familiei mele si am plecat”, a povestit, pe scurt, Donden.

„Imi place in Romania”

„Oamenii nu pleaca din Irak fiindca este o tara saraca, ci pentru ca este razboi si cautam liniste, securitate. Aici nu sunt razboaie”, a spus unul dintre irakieni atunci cand a fost intrebat de ce ar dori sa vina cineva in Romania, in conditiile in care romanii prefera sa plece spre alte zari.

Situatia azilantilor nu este una usoara. Traiesc cate 8-10 intr-o camera si pun impreuna banii primiti ca ajutor financiar de la stat, pentru a-si lua de mancare. „Mai mergem pe la biserici unde se face mancare gatita. Traim din mila Domnului”, a spus unul dintre afgani. „Eu ma descurc cu ajutorul celor pe care i-am lasat acasa. Cheltuielile mele lunare depasesc cu 100 de euro suma pe care o primesc. Mie imi place in Romania, sunt fericit aici si vreau sa raman aici”, a spus Mihran, afganul.

Organizatiile neguvernamentale din Timisoara nu par sa stie de existenta acestor azilanti, pentru ca niciuna nu a fost la centrul de pe strada Armoniei sa ii ajute in vreun fel. Cel putin asa au spus tinerii care s-au intalnit cu timisorenii marti seara. Azilantii beneficiaza de ajutorul juridic gratuit al Consiliului National Roman pentru Refugiati si, cand este cazul, sunt ajutati de avocatii acestei institutii.

La Centrul de Tranzit in Regim de Urgenta de la Timisoara sunt acum circa 30-40 de azilanti, procedurile pentru ei fiind diferite fata de refugiatii care sunt in tranzit prin Romania, avand ca destinatie o tara terta.

Scopul intalnirii gandite de Mircea Dragu, psihoterapeut la Fundatia ICAR, din Bucuresti si care se ocupa cu consilierea azilantilor, a fost ca azilantii sa interactioneze cu lumea si invers.

Pentru ca timpul sa treaca mai repede pentru ei, in asteptarea unui raspuns pozitiv de primire a dreptului de azil si a unui drept de a munci, la libraria Carturesti s-a format ad-hoc o biblioteca pentru azilanti. Intr-o singura zi s-a adunat un cufar intreg de carti. „Vrem sa facem o mica biblioteca cu carti in engleza, franceza si araba, pentru azilanti. S-au strans foarte multe intr-o singura zi, sunt impresionata”, a spus Anca Pol, PR la Carturesti.

Foto: Dariana Dragos