Predrag Badnjarevic si-a inceput cariera de antrenor acum 19 ani la juniorii Stelei Rosii din Belgrad cu care a devenit campion. A trecut apoi la seniori, iar in 1996 a jucat finala Cupei Greciei din postura de antrenor al formatiei Larissa. A mers apoi in Muntenegru, a preluat formatia I’lbon Niksic din liga secunda si a reusit promovarea inca din primul sezon. Intre 2004-2006 a fost secund la Steaua Rosie, acolo unde a cunoscut cele mai mari realizari. A cucerit Cupa, a fost vicecampion al Serbiei, sfert-finalist de ULEB Cup invins de Real Madrid si a mai disputat o semifinala de Liga Adriatica. A venit la BCM Timisoara in aceasta vara, iar fanii asteapta de la el minunea: titlul de campioana pentru echipa de pe Bega.
___________________________________________________________________________________________
Cum arata Timisoara si Romania de la ultima dumneavoastra experienta ca antrenor la Arad in sezonul 2003-2004?
Stiu Romania pentru ca atunci cand am antrenat la Arad pot spune ca am vazut intreaga tara. Despre Timisoara nu pot spune mare lucru, pentru ca inca nu cunosc foarte bine orasul. Am mai venit la Timisoara pe vremea cand eram antrenor la Arad. Din ce am vazut este foarte frumos. Este frumos contrastul acesta intre verdeata, cladiri vechi si cladiri noi, dar eu am venit la Timisoara pentru ca mi-a placut proiectul, nu sa ma distrez. Despre echipa, pot spune ca am vazut ca atat eu, cat si jucatorii avem un suport foarte mare. Atat de la autoritati, cat si de la fani. Sper, si-mi doresc din tot sufletul ca acest suport sa fie pe tot parcursul anului cat voi sta aici. Despre jucatori si despre mine pot spune ca avem cea mai dura perioada a noastra. Ne-am inceput treaba, nu au venit foarte bine pregatiti si e normal dupa vacanta, trebuie sa munceasca si incercam sa ne acomodam: eu cu ei, ei cu mine.
Spuneati ca nu au venit pregatiti. Vor fi la inceputul acestui campionat?
Bineinteles. Nici nu se pune problema. Ideea e insa sa fie cat mai repede posibil.
Castiga Timisoara titlul anul acesta?
Ambitiile conducerii sunt sa fim in primele patru echipe din tara. Respect asta, insa nu va pot promite acum ca ne vom putea bate la titlu sau la primele locuri, pentru ca inca nu cunosc cat de puternica este echipa noastra. Nu stiu foarte bine nici cum sunt celelalte echipe pentru ca toti suntem la inceput de drum si toti vrem sa facem lucrurile sa mearga. Este hazardat sa spunem in acest moment exact ce vom face. Nu vreau sa spun ca vom castiga titlul anul acesta sau peste cinci. Ce pot sa va spun e ca voi da totul, absolut totul, pentru ca aceasta echipa sa fie cat se poate de buna.
Spuneati ca aveti sustinerea tuturor factorilor: public, autoritati. Automat vine si presiunea atat peste dumneavoastra, cat si peste jucatori…
Presiunea e normala. Nu-mi afecteaza in niciun fel munca. Dumneavoastra nu simtiti presiune la locul de munca? Sunt sigur ca nu mergeti sa va imbatati sa faceti ce vreti, iar apoi sa va cereti salariul. Deci e normal sa fie presiune. Ca ne place, ca nu ne place ea exista oriunde. Indiferent de presiune, eu, jucatorii trebuie sa ne facem treaba si s-o facem cat mai bine, sa ne onoram contractul. In sport e presiunea poate un pic mai mare, decat in alte domenii, dar de aceea exista unii jucatori si antrenori mai buni si altii mai slabi.
Vorbind de jucatori, ce jucatori vreti la BCM Timisoara si ce le veti cere celor care sunt deja aici?
Cand vreau un jucator cel mai important este sa vrea sa fie invingator. Sa aiba acea personalitate de a da totul pentru a castiga. Jucatori de antrenament sau care sa arunce la cos exista pe toate drumurile. Asta e important: sa fie invingatori. Fiecare echipa are nevoie de astfel de jucatori. Baschetbalistii carora nu le pasa daca pierd sau castiga fac rau grupului si asta nu e bine.
Se spune ca cei mai buni jucatori sunt in NBA si sunt americani. Este adevarat?
Cu jucatorii americani e putin mai complicat. Cand aduci un jucator american intr-o echipa iti asumi un risc foarte mare. Atat noi, antrenorii sarbi, cat si cei romani nu stim mai nimic despre ei.
Ati umblat din Statele Unite ale Americii in Serbia, apoi in Egipt, Tunisa, Romania. Cum e baschetul in aceste tari?
Baschetul e diferit in fiecare colt din lume. E frumos, ca altfel nu l-as practica. Ca antrenor esti pus la fiecare astfel de experienta in situatii la care nu te-ai astepta. Ganditi-va ca peste tot pe unde mergi ai un singur obiectiv: acela de a scoate ce-i mai bun din fiecare jucator, sa faci o echipa foarte buna.
Care este diferenta dintre baschetul din Romania si cel din Tunisia?
Sincer, acum nu pot sa spun nimic. Sunt doar de cateva zile aici. Din ce am vazut pana acum, mi se pare ca prima liga din Romania e mai puternica, pentru ca aici ai voie sa ai in echipa cinci straini, in Tunisa doar unul. Dar ar trebui sa ne gandim si ca echipa nationala de baschet a Tunisiei a participat la ultimul campionat mondial de baschet din Turcia si toti baschetbalistii joaca in campionatul intern. E prea devreme sa spun acum care competitie e mai puternica. Asta voi vedea cand incep campionatul.
Ati promovat jucatori tineri peste tot pe unde ati antrenat. Sa ne asteptam ca si la Timisoara sa gasiti un nou talent?
Recunosc, imi plac foarte mult. Dar nu conteaza doar sa fie tineri. Trebuie sa-mi arate ceva, sa vad ceva la ei. Daca sunt doar tineri, sincer, nu-mi plac de loc.
Veti merge la meciurile de baschet de juniori sau din liga a doua la BC Timba si BCM Timisoara II sa vedeti meciuri si jucatori?
Cu siguranta da, ii voi urmari.
Fanii Timisoarei sunt cam patimasi. Ce le cereti si ce le veti oferi?
Fanii sunt cea mai importanta parte a fiecarei echipe. Noi trebuie sa le aratam ca dam totul pe teren. Ca luptam pana la capat, ca avem agresivitate si atunci ei ne vor respecta si ne vor sustine. Imi doresc sa se intample asta.
In echipa aveti un jucator, Bogdan Popescu, care a avut cateva clinciuri cu fanii Timisoarei cand evolua la Rapid. El s-a batut atat cu fanii Timisoarei, cat si cu jucatorii Timisoarei. Va e teama ca va fi primit cu ostilitate la primul meci?
Acea bataie e istorie. In sport asa e cand joci pentru o echipa. Pe vremea aceea juca la o alta echipa si pe vremea aceea lupta pentru interesul clubului ale carei culori le apara. Mi-as dori din tot sufletul sa am in echipa astfel de jucatori, care sa lupte pana la capat pentru binele echipei, decat pe cineva care in acel meci a stat de-o parte la bataie sau chiar s-a ferit. Nu am niciun dubiu ca acest Popescu va face acelasi lucru maine pentru echipa noastra, Timisoara. Nu stiu daca avea dreptate sau nu, dar e genul de jucator caruia ii place sa castige in orice conditie.
Inainte de a veni la Timisoara ati avut o discutie cu fostul antrenor al Timisoarei Dragan Petricevici, care din cate am inteles v-a convins sa veniti aici. Ce v-a spus despre Timisoara?
A fost o discutie privata. Mi-a vorbit atat despre antrenori, conducere, oras, cat si despre jucatori. A fost un gest colegial, pe care si eu l-as fi facut daca Dragan era in aceasi situatie, l-as fi ajutat.
Sunteti un antrenor dur. Jucatorii se plang de antrenamentele foarte grele.
Nu stiu daca sa va multumesc sau nu. O fi bine sau rau. (rade). Asa sunt eu. Nu ma intereseaza daca se plang. Eu stiu doar un lucru: ca sa faci treaba trebuie sa muncesti, sa muncesti si sa muncesti.