Premiera fabuloasa de la Timisoara. Noaptea care a pus orasul pe harta luminata a Europei
TIMISOARA. Acum 136 de ani, imparatul Franz Josef al Austriei primea, la curtea sa de la Viena, vestea ce avea sa se raspandeasca mai apoi cu mare repeziciune in toata Europa.
La margine de imperiu, la Timisoara, se petrecea un eveniment istoric, aplaudat de intreg batranul continent.
In 12 noiembrie 1884, Timisoara devenea primul oras din Europa cu strazile iluminate electric.
In seara acelei zile, la lasarea intunericului, se aprindeau 731 de lampi incandescente cu filament de carbune.
Sistemul pus in functiune atunci cuprindea un traseu de 59 de kilometri.
La Timisoara, iluminatul public stradal a fost proiectat si executat de la bun inceput ca un sistem general, pentru un intreg oras.
Reteaua electrica acoperea din start o arie de 10 kilometri patrati, nicidecum doar o strada sau doua, asa cum se intamplase in 1881 la Stockholm ori in 1882 la Berlin.
Astfel, avea sa fie consemnata una dintre cele mai importante premiere pe care le-a inregistrat Timisoara de-a lungul istoriei sale.
Municipalitatea semneaza in 25 decembrie 1882 cu firma Anglo-Austrian Brush Electric Comp. Limited o intelegere
prin care respectiva companie urma sa construiasca o uzina electrica la Timisoara si sa asigure iluminatul cu incepere de la 1 septembrie 1883. Construirea uzinei avea sa dureze insa mai mult decat era planificat, iar iluminatul stradal electric era inaugurat la Timisoara in 12 noiembrie 1884.
„Iluminatul public stradal este asigurat de 730 lampi, cu o retea de 60 km de strazi, alimentate cu energie furnizata de Uzina electrica dotata cu masini ce fusesera prezentate la expozitia de la Viena din 1883. Costul era unul foarte ridicat: pentru fiecare dintre cele 730 becuri electrice, firma incasa 82 coroane de la Primarie„, se arata pe http://www.eualegromania.ro.
Astfel, Timisoara devenea primul oras din Europa cu strazile iluminat electric, si al doilea in lume dupa New York.
„Lumina lămpii electrice este puternică şi întrece de departe pe cea a flăcării cu gaz; lumina este de tot blândă, aproape identică cu luciul lunei, nu numai că nu conturbă vederea ochiului, ci şi o îndulceşte oarecum“, nota la acea vreme publicatia „Luminatorul“(nr. 76/22 sept. – 4 oct. 1884).
La 9 ani de la inaugurarea Uzinei Electrice, aceasta avea sa fie cumparata de municipalitate cu suma de 200.000 de florini.
Sistemul energetic a continuat sa se imbunatateasca si sa evolueze, iar in 1910, la reteaua electrica este conectata o hidrocentrala, prima de acest gen de pe teritoriul Romaniei, care avea trei turbine. Dezvoltarea Uzinei a stagnat pe timpul razboiului, dar si dupa prima conflagratie mondiala.
Un alt pas important in „istoria energetica” a Timisoarei are loc in 1938, cand Uzina Electrica si Tramvaiele Comunale sunt unificate si ia nastere Intreprinderea Electromecanica Timisoara, care, 10 ani mai tarziu, avea sa fie nationalizata. Dupa aceasta faza, se comaseaza CET Timisoara cu CET Arad, dar se separa de transport si astfel ia nastere Societatea de Electricitate Banat, care din 1949 isi schimba numele in Intreprinderea Regionala de Electricitate Timisoara, IRET.
In 1995 a inceput un amplu proces de retehnologizare, un moment in care in proiectarea retelelor electrice de medie si joasa tensiune se introduc solutii noi. Se modernizeaza posturile de transformare, sistemul informatic si iluminatul public.
In 2004 se semna contractul de privatizare al distributiei energiei electrice, ce avea sa fie preluat de compania italiana ENEL.
Orasul Capitala Culturala a Europei in 2021 si-a intemeiat intreaga strategie de cucerire a acestui important titlu pe metafora luminii de la Timisoara.
„Uneori marile schimbari incep la colt de strada. In 1884, Timisoara a fost primul oras din Europa continentala cu iluminare stradala electrica. In 1989 scanteile Revolutiei impotriva regimului Ceausescu s-au aprins pe strazile Timisoarei. Pornind de la puternica metafora a luminii dorim sa exportam valorile in care credem, in alte orase din Europa, pentru a stimula o atitudine deschisa, vizionara, in randul cetatenilor. Sloganul campaniei este esenta mesajului nostru: Lumineaza orasul prin tine!”, scria echipa Asociatiei Capitala Culturala Europeana in dosarul spectacol cu care orasul a fost pus pe harta capitalelor culturale.
FOTO: eyeinthesky.ro
Pareri
Astfel de articole sa tot citesti!
Bravo redactiei
Ha ha ha ha !
Apoi vine Marea Unire cu Regatul Romaniei si totul se duce de rapa , odata cu instaurarea administratiei romanesti .
Banatul invata ce inseamna ciubic , bacsis , cumetrie , spaga , mita ,coruptie , marlanie , nepotism si toate obiceiurile cu care era guvernat Regatul Romaniei .
Dispar incet si sigur , breslele micilor mestesugari , preponderent maghiari si nemti . Societatea de la vremea respectiva , boiema si cosmopolita a Timisoarei , cu o administratie performanta impusa de la Viena ,o ia inapoi .
La cativa zeci de ani dupa Marea Unire , Timisoara incepe sa semene cu Giurgiu , Calarasi , Urziceni sau Slobozia .
De parca nu era destul , Ziua Timisoarei devine 3 August , data in care intra in Timisoara primul batalion al armatei romane .
Foarte bine punctat. Regățenii efectiv nu conștientizează această realitate. Ei pur și simplu nu văd, nu pot înțelege această parte de adevăr. Mai ales oltenii care au fost și sunt cei mai virusați români în ale hoției, răutății, neseriozității. Regretatul maestru Amza Pelea, oltean get-beget, prin glumele lui cu Nea Mărin încerca să-i facă pe olteni să-și conștientizeze năravurile, însă aceștia, în loc să-și dea seama că nea Mărin nu există ca să-i facă să râdă ci să-și dea singuri palme ca să se trezească din penibilul lor, ei se bat și mai tare în piept că sunt mândri că sunt holteni. După Marea Unire, Bucureștiul a trimis nu doar în Banat și Transilvania, ci și în Basarabia, pleava funcționărească a administrației regățenești care a distrus chiar și în Basarabia puținul de mai bun ce mai exista și acolo, fapt ce a rămas în amintirea românilor basarabeni ca o dezamăgire amară ce a umbrit unirea frățească, iar ordinea administrativă și nivelul economic din Banat și Transilvania au fost terfelite cu lăcomie și cu viclenie de către clasa politică dâmbovițeană care este strămoșul specimenelor din politica toxică românească actuală. Paradoxul neînțeles de olteni nici acum în ceasul al 12-lea este că cei mai mari dușmani ai sănătății neamului românesc nu sunt ungurii, nemții sau tătarii ci sunt chiar politicienii români pe care ei îi votează și îi susțin de 30 de ani. Cine se aseamănă se adună, oltenii regăsindu-se în caracterele decăzute ale clasei politce toxice ciumate. Pentru cei care consideră că exagerez, iată un exemplu de ultimă oră despre cât mai trebuie să suportăm căzăturile dâmbovițene: Sloganul „O Românie fără Hoție” afișat pe toate panourile electorale de alianţa USR+ este interzis de BEJ Dâmboviţa în urma plângerii făcute de Ciuma Roșie cu care oltenii au cea mai mare frăție, simpatie și simbioză. Curat-murdar coane Fănică! O degenerare mai jos de-atât nu există. S-a atins culmea paroxismului, iar acesta e tipicul olteano-dâmbovițean care ne-a contaminat viețile după 1918.
Tara mea-i Banatul meu .