‘Primari cu care ne mandrim’, o campanie marca opiniatimisoarei.ro. Kuttel Karoly, edilul care a introdus tramvaiul la Timisoara. Si-a pus chiar si averea la bataie pentru a lasa orasului o cladire simbol
TIMISOARA. S-au nascut aici sau au venit din alte parti, insa si-au pus toata maiestria si priceperea in slujba Timisoarei si a locuitorilor ei si au transformat orasul de-a lungul anilor dintr-o cetate medievala intr-o asezare moderna care a scris pagini insemnate in istoria Europei.
Opiniatimisoarei.ro continua ‘CAMPANIA ‘PRIMARI CU CARE NE MANDRIM’ si va invita sa ii cunoasteti mai bine pe cei mai reprezentativi edili care au condus capitala Banatului in cei peste 300 de ani de la eliberarea de sub dominatia otomana. Veti afla lucruri inedite despre primari cu viziune si devotament care au iubit nespus Timisoara, care au carmuit-o cu intelepciune, au inzestrat-o, au ingrijit-o si reprezentat-o cu demnitate in fata lumii.
Timp de mai multe saptamani va aratam reusitele unor primari care au condus destinele Timisoarei.
De aceasta data il aducem in fata dumneavoastra pe Kuttel Karoly (1818 – 1875), primul primar din istoria Timisoarei cu doua mandate diferite.
Kuttel s-a nascut in localitatea maghiara Koszeg si era fiul unui farmacist. Karoly nu urmeaza insa cariera tatalui si a bunicului, se inscrie la facultatea de Drept din Pesta, iar dupa absolvirea studiilor, in 1840, vine la Timisoara. Aici incepe sa lucreze ca avocat la Tribunalul Judetean, si in acelasi timp este in conducerea „Primei Banci timisorene”, pana in 1855.
In 1859 este numit primar interimar, functie in care va ramane timp de doi ani. Edilul sprijina continuarea constructiei uneia dintre cele mai mari cladiri ale vremii in Timisoara. Inceputa in 1855, in timpul primarului Preyer, in 1860 se incheie ridicarea Palatului Dicasterial.
Primul mandat de primar al lui Kuttel Karoly se incheie in 1861, cand in scaunul de edil sef al orasului ajunge Josef Weigl.
In anul 1867 Kuttel Karoly candideaza din nou pentru fotoliul de primar si castiga un nou mandat, iar odata cu aceasta realegere incepe sa isi puna si planurile in practica. In 3 noiembrie „se pun bazele unei Societati pe Actiuni pentru construirea unei linii de tramvai cu tractiune animala, in scopul facilitarii transportului de persoane si marfuri pe traseul dintre cartierele Fabric, Cetate si Iosefin„, se arata in volumul „Din Cronologia judetului Timis”.
In 1867, un plan al liniilor tramvaiului tras de cai a fost creat dupa ideile sale si a devenit presedintele Societatii pe actiuni pentru construirea unei linii ferate cu tractiune animala. Linia de tramvai a fost inaugurata in 1869.
In acel moment Timisoara devenea primul oras al Europei cu un astfel de mijloc de transport, lungimea liniei fiind de 6,6 kilometri. Aceasta nu a ramas singura reusita a primarului Kuttel.
„Functiunea militara a cetatii a fost treptat redusa (a facilitat constructia drumului public in interiorul cetatii, respectiv dezvoltarea zonei adiacente cetatii), au fost plantati pomi in Piata Printul Eugen (astazi, Piata Libertatii), strazile au fost pavate, cladirile spitalului si primariei au fost extinse, a fost infiintata brigada de pompieri voluntari si a fost restaurata zona rezidentiale„, noteaza istoricii intr-un document gazduit de primariatm.ro.
Primarul Kuttel Karoly a pus umarul si la dezvoltarea educatiei si a infrastructurii care sa sustina acest domeniu. Prin rolul sau ca primar, Kuttel pune umarul la ridicarea unei dintre cele mai importante cladiri din zilele noastre, actualul imobil in care invata elevii Liceului Nikolaus Lenau, pe locul fostului teatru comunal, care a ars intr-un incendiu violent.
„la 23.04.1870 se hotaraste, in baza contractului incheiat intre Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice si conducerea orasului Timisoara, infiintarea „Scolii superioare reale”. Conform acestui contract, conducerea orasului Timisoara se obliga sa construiasca in termen de 3 ani un edificiu scolar corespunzator, iar pana la terminarea constructiei se va ingriji de adapostirea scolarilor. Organizarea scolii revenea statului, Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice urma sa numeasca directorul si profesorii, primaria avand doar un drept limitat asupra numirii corpului profesoral„, se arata pe nlenau.ro.
In 28 iulie 1868, primarul orasului, alaturi de mai multi timisoreni, asista la prima reprezentatie a trupei de teatru a lui Mihail Pascaly, care il avea ca sufleor pe Mihai Eminescu. Trupa ramane la Timisoara pana in 31 iulie, timp in care sotia insarcinata a liderului trupei da nastere unui baiat pe nume Andrei Claudiu. Pascaly si artistii sai aveau sa revina in Banat trei ani mai tarziu, in 20 august 1871:
„Cu ocazia celui de-al doilea turneu intreprins in Banat, trupa teatrala condusa de Mihai Pascaly prezinta la Timisoara piesa ‘Sarmanul muzicant si fetele care plang’. In zilele urmatoare actorii bucuresteni vor mai prezenta cateva spectacole. Este ultima prezenta a lui Mihai Pascaly in Banat„, se arata in volumul „Din cronologia judetului Timis”.
Dezvoltarea culturala a orasului a continuat spre finalul anului 1871, cand in 21 octombrie, la Timisoara lua nastere Societatea Filarmonica din Timisoara.
„La infiintarea ei au existat un cor barbatesc si cativa instrumentisti pentru activitati in genul muzicii de camera. S-a afiliat apoi si un cor feminin pentru a putea fi abordat si repertoriul vocal-simfonic care necesita, de cele mai multe ori, cor mixt. Pentru completarea orchestrei se facea apel la instrumentisti ai Operei locale si suflatori ai Regimentului 29 infanterie „Loudon”. Penuria de instrumentisti a impus ca o necesitate imediata infiintarea, inca din al doilea an de existenta a Societatii, a unei scoli de muzica pentru pregatirea si formarea propriilor cadre. Primul concert are loc in 8 decembrie 1871 condus de Henrich Weidt„, se arata in documentele istorice ale vremii.
Tot cat a fost primar Kuttel Karoly, la Timisoara era infiintata prima fabrica de rafinarie si spirt din oras, care ” avea doua sute de muncitori, dar in 1881 a ars in totalitate. A fost apoi rapid reconstruita conform celor mai moderne cerinte, devenind cea mai importanta fabrica din tara, dupa ce a achizitionat si contingentele a doua fabrici din Arad„, se arata in volumul „Din cronologia judetului Timis”.
In 6 aprilie 1871 este inaugurata linia de cale ferata care lega Timisoara de Arad. Primele trenuri pe aceasta sectie erau trenuri mixte avand in compunere doar cateva vagoane de calatori, viteza comerciala nedepasind 16-25 km/h. Ele erau remorcate de locomotive cu 3 osii cuplate.
In ultimul sau an de mandat, in 1872, la Timisoara incepe constructia cladirii in care in zilele noastre adaposteste Teatrul National Mihai Eminescu, Teatrul Maghiar si Teatrul German. La acea vreme insa, imobilul adapostea hotelul „Kronprinz Rudolf, „reduta” (sala de dans şi de festivitati), un restaurant si o cafenea. Pentru ca acest proiect sa fie dus la bun sfarsit, edilul nu s-a folosit doar de fondurile municipalitatii, ci a investit si din propriii sai bani.
„Ultima sa actiune publica a fost constructia „Teatrului, Redutei si Hotelului”. Pentru acest proiect, a cheltuit o parte insemnata a averii personale. Pe perioada constructiei, Imparatul Franz Josef I a vizitat Timisoara. Cu aceasta ocazie, primarul Kuttel a primit permisiunea de a da un nume teatrului„, se arata in documentele vremii.
Kuttel nu apuca sa vada insa si finalizarea acestui imobil.
In 1872 isi incheie si al doilea mandat si nu mai candideaza pentru fotoliul de primar. Ramane membru al Baroului de avocati si practica aceasta meserie pana in 1875, cand moare la varsta de numai 57 de ani.
Timisoara il onoreaza pe Kuttel Karoly
In 2004, doi stranepoti primarului Karoly Kuttel au venit la Primaria Timisoara cu propunerea amplasarii unei plachete comemorative in Piata Mocioni (fosta Kuttel), care sa le aminteasca timisorenilor de omul care a contribuit atat de mult la dezvoltarea Timisoarei.
Doi ani mai tarziu, in 26 octombrie, primarul de la acea vreme, Gheorghe Ciuhandu, alaturi Istvan Kuttel, stranepotul lui Karoly Kuttel, dezvelea placheta comemorativa amplasata pe fostul restaurant Sinaia. Pe aceasta sta scris in romana, maghiara si germana: „Aceasta piata a purtat numele «Piata Kuttel». Dr. Carol Kuttel (1818-1875) a fost primarul Timisoarei intre anii 1859-1861 si 1867-1872. In aceasta perioada a contribuit substantial la dezvoltarea orasului (prin construirea unui tramvai cu cai, a unor teatre si hoteluri, a liceului «Nikolaus Lenau» s.a.).
Din 2009, de ziua Timisoarei, un bust al sau a fost dezvelit pe Aleea Personalitatilor din Parcul Scudier.
sursa foto: drum liber.ro, http://archiv.nyugatijelen.com, Forum RATT
Campania opiniatimisoarei.ro ‘Primari cu care ne mandrim’ continua saptamana viitoare cand va vom prezenta istoria unui alt edil marcant, ce a slujit cu credinta si devotament Timisoara.
Parerea ta
-
ACEEASI CATEGORIE
Pareri
„Frumos”,asa arata fatada distrusa si lasata de izbeliste a licelui Nikolasu Lenau, o adevarata mandrie a orasului.
Robu, te ai laudat cu refacerea acestei cladiri.
Uita te si ia aminte, mincinosule!
Ciuhandrule altii si au cheltuit averile sa dezvolte orasul si tu la i vandut la tigani
Deschideti si o „rubrica” serial cu „primari cu care nu ne mandrim”!
Ce concepție aveau oamenii de atunci,erau în stare să sacrifice chiar averea pt oraș și nici nu era orașul lui natal,acuma e invers,Lae fura pe acte cât n a furat tot neamul(tramvai reconditionat jumat de milon€,pista biciclete pe sub pod 3 milioane),sa mai aducă el bani de acasă în veci
– de ce a trebuit schimbat numele pietei? pe cine a deranjat ?
E plin orasul cu nume „corecte politic” de strazi si pitete, ale unor „personalitati” care au facut ce au facut in cu totul alte colturi ale tarii, si pe care diversi politruci locali au considerat benefic sa le bage si aici in ochii tuturor, ca sa mai armonizeze etnic regiunea. Ca doar ce-ar fi zis cei veniti de la centru, vazand nume de strazi si piete pe care nici nu le puteau pronunta? Nu conteaza ca apartin unor personalitati care au dezvoltat orasul, regiune, infrastructura, inductria, economia, cultura, educatia, investitiile. Asta trebuie minimalizat. Noua administratie si-a adus, pe langa sleahta de imigranti veniti sa administreze de parca ar fi stiut cu ce se mananca administatia, si istoria de acasa; iar de istoria locala nu le-a pasat, decat de cele cateva prioritati mondiale, dar si acestea au fost dezumanizate. Timisoara a fost primul oras iluminat electric, dat iluminatul s-a facut singur, n-a fost gandit si pus in practica de niste oameni. Pentru ca n-ar fi dat bine sa vezi politrucul semianalfabet chinuind numele acelor oameni remarcabili, care sunau prost pe limba sa.
Ma uitam la fațada teatrului National de atunci (vezi Europa de atuci (inclusiv de azi, la vest de noi)si la fațadă de azi azi (Duiliu Marcu). Am inercat sa găsesc o motivație .
Dupa cum a scris cineva, in Timisoara sunt multe strazi cu nume romanesti de tot felul de personalitati care nu au avut absolut nici o legatura cu Timisoara, strazi romanizate aiurea si pana la urma urat fiindca acele personalitati nici macar nu au vizitat Timisoara macar odata in viata lor. Sincer, daca vrei sa onorezi acele personalitati ale Timisorii, atunci trebuie sa schimbam numele strazilor. Aici nu conteza ce nationalitate esti si ca roman in Timisoara ce este corect istoric este corect. De exemplu nu exista nici o strada cu numele lui Karoly desi a fost un primar important. Acum ca ma uit mai bine chiar ma enerveaza numele din Timisoara. Toate bulevardele importante sunt cu niste romani care nu au absolut nici o legatura cu Timisoara, ZERO. Daca chiar vrem sa facem ceva, ar trebui sa incepem cu schimbarea numelor strazilor si sa promovam aceasta istorie a Timisorii. Sincer, nu este aproape deloc promovata, ar trebui sa fie plin de carti de informatie in loc sa promovam un drum de bicicleta pana in Serbia care nici nu e fain.
E bun articolul dar trebuie mai mult sapat si insistat. Sincer, ce as vrea cel mai mult este ca banatul sa fie independent si sa se dezvolte dupa sepcificul istoric al regiunii cu legi si idei proprii. E clar ca romanizarea a scos si lasat in urma importante aspecte ale Timisorii. Si paradoxal acum toti turistii viziteaza cladirile si spatiile facute de acei oameni care nu sunt onorati nicicum iar strazile pe care sunt aceste cladiri au nume romanesti de tot felul de personalitati care din nou nici macar nu au vizitat Timisoara. Si aici nu ma refer la Mihai Eminescu care chiar a venit cu trupa de teatru in Timisoara. Sincer, sper sa se termine cu nationalismul asta romanesc in Banat si sa fim ceea ce putem fi. Sunt roman dar mai mult imi pasa de Banat si de Timisoara decat de steaguri nationale, de Romania si idei false patriotic care sapa si submineaza specifucul cultural al zonei.
Alex, comentariul tau iti face mare cinste. Ai scris cum nu se putea mai bine. Subscriu!