Proiect pentru o investitie americana de 30 milioane euro in trei parcari subterane, la Timisoara
O companie cu capital american vrea sa investeasca 30 de milioane de euro in trei parcari subterane, pe care doreste sa le construiasca la Timisoara. Oferta a fost pusa pe masa comisiei de negociere a contractelor de asociere in participatiune din Consiliul Local. Realizarea acestei investitii ar insemna introducerea unor reguli noi de parcare in arealul subteranelor. In plus, pentru investitia facuta, firma doreste sa i se dea in administrare 20% din strazile zonei Cetate.
Timisoara nu are parcari suficiente pentru numarul mare de masini, municipalitatea nu are bani sa faca pe fonduri proprii parcari, dar are bani sa faca macar studii pentru rezolvarea problemei. Un ultim studiu menit sa promoveze realizarea si implementarea unui master plan al parcarilor publice va fi integrat in PUG-ul municipiului. Studiul contine printre altele o lista cu potentialele locatii pentru constructia de parcari publice colective subterane/supraterane si terane. „Potrivit acestui studiu, deficitul de spatii de parcare se manifesta cel mai acut in zona centrala a orasului unde sunt concentrate majoritatea intereselor generatoare de trafic, in zonele comerciale si in cartierele de blocuri cu densitate mare de populatie. Deficientele (…) au ca efect ingreunarea circulatiei (auto, pietonale si de biciclisti), cresterea riscului de accidente mai ales pentru pietoni si biciclisti, cresterea gradului de poluare fonica si chimica si nu in ultimul rand genereaza un aspect urban dezagreabil”, se arata in proiectul de hotarare care va intra spre dezbatere in prima sedinta de plen din 2011.
In cadrul acestui document se identifica si solutii pentru remedierea/imbunatatirea situatiei: dezvoltarea infrastructurii destinate parcarii publice, in special al parcarilor colective in structuri multietajate; reglementarea stationarii vehiculelor pe intregul domeniu public; organizarea si exploatarea spatiilor destinate stationarii/parcarii de pe intreg domeniu public.
Un pas catre dezvoltarea infrastructurii se face de peste un an, prin ridicarea parcarii de langa Directia Finantelor Publice, din Piata 700, dar investitia va mai dura cel putin pana la toamna. In acest timp, au inceput discutiile cu firma Walco Monceau Group Inc., care doreste sa se asocieze cu societatea Administrarea Domeniului Public (ADP) pentru constructia a trei parcari subterane. Comisia de negociere din cadrul CLT a apreciat ca asocierea cu Walco ar insemna si includerea in asociere a locurilor de parcare situate pe strazile adiacente parcarilor subterane realizate. Conform unor consilieri locali, americanii doresc sa aiba posibilitatea de a ridica masinile de pe strazile alaturate parcarilor ridicate de ei, mai precis pe circa 20% din arterele din zona Cetate.
„Trebuie facuta precizarea legata de dimensionarea unei zone adiacente etc. unei parcari publice colective. (…) Pentru zona centrala a Timisoarei o raza minimala acceptabila pentru definirea zonei adiacente unui parcari ar trebui sa aiba valoarea 200 m, ceea ce ar corespunde unei suprafete din planul orasului de 12,56 ha, reprezentand 19,62% din suprafata zonei Cetate. Pentru a garanta ca spatiile din parcarile subterane sa fie ocupate de automobile trebuie sa se aplice masuri astfel incat acestea sa nu poata parca oriunde pe trotuare sau in alte locuri neadecvate. In acest sens, simultan cu parcarile subterane trebuiesc reglementate parcajele pe strada”, se arata in referatul supus discutiilor in CLT. .
„Realizarea de parcari subterane in Timisoara merge foarte greu deoarece implica foarte multi bani si nu s-au gasit investitori care sa mobilizeze atatia bani. ADP nu este in stare, nu are asemenea fonduri si nici nu poate angaja o asemenea linie de credit. Sunt investitii de durata lunga, cu amortizare lenta. Preocupari exista, s-a creat o comisie la nivelul Primariei si ADP, o comisie de negociere cu diversi investitori. Suntem in discutii cu o firma americana pentru construirea a trei parcari subterane pe trei locatii pe care si le-au ales ei. Noi le-am prezentat mai multe locatii, au fost in urma cu doua luni aici, s-au retras, si-au facut niste calcule. Ei vor sa impuna si anumite reguli vizavi de parcarea la nivel teran pe strada, nu sunt dispusi sa faca investitii atat de mari in niste parcari care apoi sa stea goale. Trebuie stabilite niste reguli de restrictionare si de limitare a timpului de stationare in zona centrala, la o ora sau doua, pentru a-i determina sa intre in acele parkinguri, unde pot sta toata ziua”, a declarat, luna trecuta, Ionel Ursu, seful Telpark.
Parerea ta
-
ACEEASI CATEGORIE
Pareri
Philip Wesoke i-a sfătuit pe mafioţii Marchese şi Piervinanzi cum să-şi spele banii în America şi în Insulele Cayman. Acum, pe ai cui bani îi plasează în Timişoara?
Primăria Timişoara a concesionat pentru 49 de ani zece hectare în zona centrală a oraşului unei firme americane care este declarată inactivă în Statele Unite. Walco Monceau Group Inc. din Boca Raton, Florida, a primit acest cadou după ce a promis că va investi 30 de milioane de euro în trei parcări subterane. Contractul de concesiune dintre firma Primăriei care se ocupă de parcări şi Walco Monceau Group Inc. este ţinut secret de mai-marii oraşului, în ciuda protestelor înaintate public de Federaţia Asociaţiilor de Locatari din Timişoara şi Grupul de Iniţiativă în Promovarea Opiniei Publice.
Consilierii locali au votat în masă asocierea dintre Administraţia Domeniului Public Timişoara şi Walco Monceau Group Inc., care a promis că va construi trei parcări subterane, cu un total de 2.500 de locuri de parcare, în următorii patru ani. Nu se ştie însă de unde va aduce firma americană cei 30 de milioane de euro promişi, ceea ce explică refuzul primarului de a organiza o dezbatere publică, o licitaţie, dar şi de a face publice contractele de asociere şi de concesiune dintre ADP şi firma americană.
Cine sunt misterioşii investitori de la Walco Monceau Group Inc.? La Departamentul de Stat al SUA, divizia pentru corporaţii, firma din Florida apare ca inactivă, în schimb, aceeaşi firmă este extrem de activă, conform propriei pagini de internet, în România, Ungaria, Polonia, Cehia şi Rusia. Companiile, atât cea suspendată în Statele Unite, cât şi cea din Europa de Est, sunt deţinute de Philip Jay Wesoke. Americanul este cel puţin un vizionar, anticipând cu doi ani căderea Zidului Berlinului şi a regimurilor comuniste. Wesoke a abandonat firma din SUA şi a redeschis-o sub acelaşi nume la Budapesta, Ungaria, cu scopul declarat de a ajuta la trecerea de la economiile socialiste la cea capitalistă în ţările amintite. Anul în care Wesoke a deschis firma în Europa de Est este 1989. Wesoke, conform prezentării de pe site-ul companiei, a început să studieze pieţele est-europene încă din anul 1987, cu scopul declarat de a intra pe aceste pieţe, în domeniile parcărilor şi a infrastructurii.
Trecutul lui Philip Wesoke, autodeclarat specialist în consultanţă financiară şi în atragerea de investitori străini în ţările est-europene, este legat de activitatea de brokeraj şi fonduri de investiţii în SUA. El a început ca broker la bursă în 1977, ulterior lucrând la alte firme de consultanţă financiară. Un detaliu interesant este că Wesoke a fost unul dintre primii care au cumpărat obligaţiuni ale Asociaţiei Naţionale pentru Ipoteci Guvernamentale, obligaţiuni destinate iniţial doar tranzacţiilor între companii ale statului american.
Un document al unei Curţi de Apel din Statele Unite scoate la lumină un amănunt interesant. Pe 2 mai 1994, Michael Piervinanzi, Daniel Tichio şi John M. Bookhart Jr, care făceau parte dintr-un grup condamnat pentru spălare de bani şi escrocherii cu proprietăţi funciare şi imobiliare şi fraudă bancară, au primit condamnări pentru mai multe delicte, printre care transferul fraudulos a 24 de milioane de dolari din fonduri de investiţii private. Conform acuzării, grupul mafiot a fraudat statul american, transferând zeci de milioane de dolari de la Irving Trust Company şi Morgan Guaranty Trust Company în conturi din diverse ţări. Acuzaţii au declarat că pentru a transfera banii au apelat la serviciile lui Philip Wesoke.
În toamna lui 1988, un grup al Mafiei italiene din SUA, printre care Anthony Marchese şi Michael Piervinanzi, a plănuit devalizarea fondurilor de investiţii Morgan Guaranty şi Irving Trust Company prin transferarea câtorva zeci de milioane de dolari către bănci din afara SUA.
Documentul Curţii de Apel din SUA: “Marchese şi Piervinanzi l-au contactat pe Philip Wesoke, un «consultant financiar» care a mai investit, dar a şi pierdut bani de-ai lui Piervinanzi şi anterior. Marchese şi Piervinanzi i-au spus lui Wesoke că vor să investească discret între 14 şi 20 de milioane de dolari, bani lichizi, în bunuri neînregistrate de preferinţă în Insulele Cayman. Wesoke trebuia să găsească banca străină. Wesoke i-a dat lui Piervinanzi şi numărul de cont, şi banca către care urmau să se facă transferurile ilegale”.
Tunul a fost dat pe 23 februarie 1989, iar FBI i-a arestat pe membrii grupului o lună mai târziu, exact când Wesoke a redeschis firma falimentară din SUA tocmai în Ungaria.
Aceasta nu a fost singura aventură ilegală a lui Wesoke. Pe 17 ianuarie 1992, o instanţă din New York l-a condamnat la 1 an şi 9 luni de închisoare şi 3 ani de supraveghere pentru fraude electronice, pedepsite în Statele Unite mai abitir decât fraudele obişnuite. Guvernul american a trimis o scrisoare instanţei în care preciza că Philip Wesoke a colaborat cu autorităţile într-un alt caz. Posibil cel anterior, pentru că Wesoke era singurul care a participat la fraudă şi nu a fost condamnat. Instanţa însă a observat că atunci, pe când colabora cu autorităţile, Wesoke şi-a găsit timp să mai tragă pe sfoară un număr mare de persoane. Wesoke şi-a ispăşit pedeapsa în închisoarea federală din Montgomery, Pennsylvania. În urma anchetei s-a stabilit că Wesoke nu avea de unde să plătească amenda de sute de mii de dolari, aşa că aceasta a fost redusă la numai 5.000 de dolari. Pe o perioadă de trei ani, Wesoke nu mai avea voie să ia credite, trebuia să anunţe ofiţerul care-l supraveghea de orice activitate financiară şi să facă un tratament psihologic. La final, judecătorul a decis ca Wesoke să-şi anunţe partenerii de afaceri, printre care un senator american, că are cazier.
Reprezentanţii firmei americane s-au ferit de presă, dar surse din Primărie au declarat că pentru următoarea rundă de negocieri Wesoke şi-a anunţat prezenţa şi a cerut la Timişoara cazare “în condiţii similare măcar cu cele de la Hilton şi limuzine pentru transportul delegaţiei”. Mai grav este însă că, pentru a doua oară în trei ani, Primăria Timişoara se asociază cu firme ale căror istoric şi reputaţie nu sunt verificate.
Pârnăiaş american, pica-ţi-ar investiţia în ocean
În martie 2007, Philip Jay Wesoke a înfiinţat în Bucureşti firma Euro Water SRL. Un an mai târziu i-a schimbat numele în Walco-Monceau Development SRL şi i-a schimbat sediul de pe Şoseaua Mihai Bravu pe Calea Dorobanţilor, unde are sediul şi în prezent. Reprezentantul firmei este Estela Piriu, care, aşa cum rezultă de pe site-ul firmei americane, s-a alăturat echipei în ianuarie 2007. Piriu este prezentată drept consultant în afaceri cu energie pentru firmele care doreau să intre pe piaţa românească şi are legături strânse cu avocaţi şi angajaţi atât guvernamentali, cât şi din administraţia publică locală. Conform aceluiaşi site, Piriu ar fi introdus în România sistemul de coduri de bare care a revoluţionat industria românească şi a adus ţărişoara noastră în acest mileniu. Pe lângă aceste realizări, Piriu a mai lucrat pentru o companie italiană de cafea şi pentru o firmă de imobiliare din SUA. Reprezentanta Walco în România este atât de cunoscută, încât o căutare pe Google oferă numai 11 rezultate. Estela Piriu a avut de fapt o afacere cu piese auto împreună cu un iordanian undeva pe Şoseaua Mihai Bravu. Walco-Monceau Development nu a depăşit de la înfiinţare o cifră de afaceri de 5.000 de euro, firma neavând profit în nici un an de la înregistrarea la Registrul Comerţului.