Rectorii Universitatii Politehnica Timisoara: intalnire de suflet, leadership si expozitie de portrete

Fundatia Politehnica si Universitatea Politehnica Timisoara au organizat evenimentul „Leadership academic la Politehnica timisorean (1920 – prezent)”, dedicat rectorilor care au condus si conduc destinele prestigioasei institutii de invatamant superior.

Cazul Universitatii Politehnice din Timisoara este unul fericit: multi rectori dintre cei care i-au condus destinele sunt inca in viata si pot impartasii generatiilor actuale de studenti si profesori experientele prin care au trecut, traditiile si coordontele spiritului acestei prestigioase institutii de invatamant superior.

Alaturi de cartile pe care acestia l-au scris sau care sunt planuite sa fie elaborate, o intalnire extrem de interesanta s-a derulat sub titulatura „Leadership academic la Politehnica timișoreană (1920 – prezent)”.

„Cred ca momenul de astazi vine, in completarea a ceea ce credem noi ca trebuie sa reprezinte Universitatea Politehnica din Timisoara in tot ceea ce inseamna aceasta parte a tarii in invatamantul superior si nu numai, in ceea ce inseamna a fi un reprezentant de seama al cetatii. Astazi am inaugurat si galeria rectorilor Universitatii Politehnica din Timisoara. Am avut onoarea, dar si bucuria ca acest moment sa fie completat prin prezenta a patru fosti rectori care au contribuit, in decursul prezentei lor la conducerea Politehnicii, dar si actualmente, in calitatea lor de membrii ai comunitatii noastre, la tot ce reprezinta universitatea noastra astazi. Ei reprezinta o forta, din punct de vedere academic, dar nu numai, in tot ceea ce reprezinta implicarea in viata cetatii, in tot ceea ce inseamna perspectiva orasului Timisoara”. a declarat Prof.univ.dr.ing. Viorel-Aurel ŞERBAN rectorul Universitatii Politehnica din Timisoara.

Intalnirea oamenilor Politehnicii” a fost gazduita de facultatea de Constructii din cadrul Universitatii Politehnica din Timisoara. Fostii rectori prezent in sala au rememort momente de suflet sau de rascruce din timpul mandatelor si a carierei lor academice.

A fost o intalnire dincolo de limitele rigide ale evenimentelor oficiale, in cadrul careia s-au depanat amintiri, au fost reinviate personaje importante din istoria Universitatii Politehnica din Timisoara si s-au trecut in revista momente dificile dar si rezolvarile gasite de-a lungul timpului.

„Trebuie sa pornim de la adevarul ca Fundatia Politenica si-a propus ca si obiectiv principal promovrea emblemei Politehnica. Noi suntem dintre cei cre au  convingerea ca cel mai renumit brand, din  partea de vest a Romaniei, este Politehnica Timisoara si vom face tot ceea ce ne sta in putiinta pentru a tine aceasta emblema in luminile rampei, sa aducem in constiinta si la cunostiinta publicului larg ce inseamna, ce a fost, ce este si ce va fi Politehnica. In acest context  a avut loc acest eveniment, inaugurrea galeriei portretelor rectorilor Politehnicii prin cre  ne-am aliniat la o traditie europeana si anume aceea ca orice familie de renume, orice firma care inseamna  ceva ca rasunet pe plan european sau mondial are obligatoriu o colectie de portrete ale celor care au cladit acest renume. Politehnica nu face altceva decat sa se alinieze acestei traditii europene. Vrem  sa se stie ca noi existam aici din 1921, de facto din 1920 ca act de infiintare si ca, de-a lungul timpului au fost aici numeroase mari personalitati care si-au adus o consistenta contribuite la stiinta, economia si dezvoltarea acestei zone si a Romaniei”. a spus Dr. Ing. Ivan Bogdanov, presedintele Fundatiei Politehnica

Plina de verva si sclipitoare, ca de obicei, Coleta de Sabata, fost rector al Politehnicii, a pregatit, intr-un discurs pe care l-a gandit ca pe un mic roman in patru capitole, momentul vernisarii expozitiei ce cuprinde portretele fostilor rectori ai Universitatii Politehnica din Timisoara.

„In anii ’60 eram o mica, neinsemnata, pierduta asistenta la Universitatea Politehnica din Timisoara. M-am inscris pentru doctorat la Iasi, pentru ca doar acolo exista specializare pe care mi-o doream. Iesenii sunt oamnei amabili, eu eram tanara, am fost invitata sa vizitez multe locuri din acel oras minunat. Am ajuns sa vizitez si Sala Senatului de la Politehnica din Iasi. Nu prea mare, dar foarte frumoasa. De jur imprejur, pe peretii ei, erau portretele celor care au condus destinele Politehnicii din Iasi. Mi-a placut, dar m-am simtit si putin umilita, pentru ca noi nu aveam, la Timisoara, asa ceva ….” si-a inceput povestea Coleta de Sabata.

Anii au trecut iar fosta asistenta a ajuns rector al Universitatii Politehnica din Timisoara. In cel de-al doilea mandat si-a amintit de portretele rectorilor vazute in Sala Senatului de la Iasi si a vrut sa faca la fel si pentru Timisoara. Doar ca a intampinat doua mari probleme.

“In primul rand, nu aveam voie sa punem portrete pe pereti, in al doilea rand nu aveam voie sa alocam bani pentru realizarea lor. Prima problema m-am gandit sa o rezolv agatand, pur si simplu, portretele si sa sustin ca nu stiam ca aveam nevoie de aprobare. A doua problema era mai greu de rezolvat, mai ales ca era Curtea de Conturi precum Sabia lui Damocles, deasupra capetelor noastre” si-a amintit fostul rector.

A gasit insa o solutie, in persoana pictoritei Judith Nagy, o prietena buna alaturi de care a copilarit. Aceasta a fost de acord sa realizeze gratuit protretele rectorilor si a vrut doar materialele necesare. Asa ca, pana la urma, tablourile au fost gata si au fost expuse in Sala mica a Senatului.

Povestea nu s-a incheiat insa aici, pentru ca, la ani distanta de momentul incheierii mandatului de rector, Coleta de Sabata a fost invitata la o intrunire in acea sala.

„Unde sunt rectorii?” a fost prima ei intrebare in momentul in care a intrat in incapere.

Portretele disparusera de pe pereti si nimeni nu parea sa stie in ce conditii si, mai ales, unde au ajuns. O ploaie zdravana a rezolvat misterul: prin acoperisul rectoratului apa s-a infiltrat in pod iar muncitorii veniti sa faca reparatiile necesare au descoperit si portretele rectorilor. Caldura, umezeala, praful  le afectasera insa in mod serios.

Asa ca pictorita Judith Nagy a mai fost solicitata, inca o data, sa refaca portretele distruse si sa le adauge si pe cele ale rectorilor care se perindasera intre timp la conducerea Universitatii Politehnice Timisoara.

Rezultatul muncii sale, galeria rectorilor, poate fi admirata in Sala de Expozitii de la parterul Facultatii de Constructii, urmand ca, odata cu finalizarea noii biblioteci unviersitare, sa fie mutate acolo si pus in valoare printr-o amplasare si iluminare speciale.

Foto: Virgil Simonescu