Furia roja a castigat intr-o finala in care, din varii motive, Italia a terminat meciul in genunchi, fapt ce l-a facut pe portarul ibericilor sa ii ceara arbitrului sa fluiere mai repede sfarsitul partidei. De-a lungul competitiei am auzit tot felul de comentarii imbecile venite de pe malurile Dambovitei, comentarii conform carora Spania a jucat plictisitor. Daca a avea posesie printr-o foarte buna asezare in teren si o tehnica ireprosabila este plicticos atunci statul cu fundul in poarta si bubuitul mingii in inaltul tribunelor ce mai este ?
Victoria spanilolilor nu este rezultatul unei conjuncturi favorabile. Sa ne gandim doar la faptul ca lotul acestei nationale cuprinde fotbalisti de la Real Madrid si Barcelona formatii care de ani buni fac legea in fotbalul european chiar daca Liga Campionilor din acest an a fost castigata de unii care au cam stat… cu fundul in poarta.
Din punctul meu de vedere marele perdant al europenelor din acest an este Germania. Recunosc ca niciodata nu am fost un admirator al fotbalului german. Asta pentru ca nemtii, buni si temeinici meseriasi, nu au excelat la capitolul imaginatie, fantezie. Ceva s-a schimbat in nationala panzerelor. Au aparut jucatorii de creatie, chiar mingicarii. Sunt convins ca Germania este doar la inceputul unui drum la capatul caruia vor veni si titlurile. Surprinzatoare a fost si Italia. Squadra care ne obisnuise cu stilul economicos,ca sa nu ii spunem zgarcit, a iesit la acest campionat la joc. Poate ca de aici i se trage dezastrul din finala. Parca stilul asta nu i se potriveste.
Marea dezamagire a acestui turneu final a fost, desigur, Olanda. Asa impleticiti nu i-am vazut pe olandezi niciodata. Dar sa nu ne facem iluzii ca in preliminariile care dau sa inceapa vom avea parte de un avantaj in fata portocaliilor. Si totusi ce am invatat noi din acest european? imi este teama ca mai nimic. imi revine in memorie o imagine de final de turneu in care Mircea Sandu se inghesuia sa apuce si el sa intre in cadrul oferit de televiziune alaturi de mai marii fotbalului. astia suntem noi… undeva in Europa… vorba prietenului Ilie Stepan.