Reteta succesului. Poli nu promoveaza in prima liga, desi la final de sezon a ocupat un loc care sa ii dea acest drept

Poli nu promoveaza in prima liga, desi la final de sezon a ocupat un loc care sa ii dea acest drept, din motivele pe care mai toti fanii acestei echipe le cunosc. Cum am mai scris vina se imparte intr-o proportie nestiuta intre autoritati, federatie si investitorul Marian Iancu. Sigur ca este foarte important, pentru viitorul acestui club, sa depistam cauzele care au dus la acest dezastru. Este insa momentul, cu luciditate si profesionalism, sa o luam de la capat. Poli are nevoie de o reteta care, folosita, sa alunge boala, si sa formeze un organism viguros. Ce ar fi de facut?

In primul rand, prin implicarea celor care se bat cu pumnii in piept ca vor binele orasului si al echipei, sa se gaseasca un investitor serios, eventual unul care sa nu fie atins de „filoxera” din fotbalul nostru. Recunosc ca e greu de aflat asa ceva, dar daca nu cauti… Mai stiu ca, dupa ce vor trece alegerile, asezati comod in scaunele lor, politicienii vor uita de „problema Poli”.

In al doilea rand, din structurile viitoare ale clubului, ar trebui sa dispara toti oportunistii, toti cei care au „aptitudini” de smenari. De prea multi ani Poli a fost „capusata” de tot felul de indivizi care nu au facut altceva decat sa profite de imaginea si nu in ultimul rand de resursele financiare ale acestui club si ale orasului in general. in club si alaturi de el, ar trebui adusi toti fotbalistii care au insemnat ceva pentru Poli si Timisoara.

Odata terminata curatenia vine momentul  reconstructiei, reconstructie care in mod necesar trebuie sa aiba la baza conservarea si dezvoltarea centrului de copii si juniori ca o conditie a viitoarelor performante. Atentie! in acest moment suntem in pericol sa pierdem cateva generatii de copii talentati care inevitabil vor alimenta alte structuri fotbalistice sau, chiar mai rau, vor renunta la acest sport.

Nu in ultimul rand va trebui sa ne inarmam cu multa rabdare pentru ca cine vine de nicaieri ajunge… nicaieri. Ar fi necesar, poate, sa invatam din experienta de succes a lui Gica Hagi cel care si-a dus echipa in primul esalon pornind de la formarea unei scoli de fotbal. E mult, e putin?