Rugaciunile le-au fost ascultate! Ce se intampla cu drumul catre Sfantul Banatului?

TIMISOARA. Duminica de duminica si mai ales la marile sarbatori religioase zeci de timisoreni parcurg drumul de aproape 60 de kilometri pana la Manastirea din Partos, acolo unde a trait si apoi a murit Sfantul Banatului, Iosif cel Nou de la Partos, primul mitropolit al Banatului.

Problema a fost intotdeauna drumul dintre Banloc si Partos, care duce la Manastirea din Partos, un drum de 7 kilometri care nu a vazut niciodata asfalt. Cel mult, acest drum a fost pietruit, iar la intrarea in Partos este asfaltat pe mai putin de 2 kilometri.

Iata ca acum, reprezentantii Consiliului Judetean Timis au decis ca acest drum trebuie sa fie asfaltat pentru a se putea circula cu usurinta pana la manastire.

Mai intai au preluat aceasta sosea de la Primaria Banloc si au transformat-o in drum judetean pentru a putea investi aici.

A fost alocata si o suma de bani, iar recent lucrarile de amenajare a drumului au inceput.

”Valoarea lucrarii este de 8 milioane de lei cu tot cu TVA. Este vorba de 5,7 kilometri de drum care vor fi asfaltati intre Banloc si Partos. In data de 1 iulie a fost semnat contractul, iar termenul pana la care trebuie finalizat proiectul este de 8 luni”, a declarat Calin Dobra, vicepresedintele Consiliului Judetean Timis, pentru opiniatimisoarei.ro.

Cei care doresc sa ajunga la Partos trebuie sa ajunga mai intai in Deta. In centrul acestui oras vor urma drumul la dreapta, spre Banloc, apoi, cand vor ajunge in aceasta comuna, tot in zona centrala vor urma indicatorul la stanga pentru drumul de Partos.

Odata cu asfaltarea drumului dintre Banloc si Partos, autoritatile judetele si cele locale spera ca numarul credinciosilor care viziteaza manastirea, sa creasca.

***

Iosif cel Nou de la Partos s-a nscut in anul 1568 in orasul Raguza din Dalmatia, pe malul Marii Adriatice si a murit in anul 1656 la manastirea de la Partos.

Iosif de la Partos a fost numit Mitropolit al Banatului in anul 1650, iar dupa trei ani s-a retras din aceasta functie la Manastirea de la Partos.

In timpul vietii, sfantul a facut numeroase minuni. Preoti si calugari de pe Muntele Athos veneau la el pentru a se ruga impreuna.

Viata lui Iosif este descrisa astfel:

”Odata, pe cand sustinea sfanta Liturghie in ziua hramului unei vechi biserici de lemn din Timisoara, in ziua Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, a izbucnit un mare foc in partea de apus a Timisoarei. Un vant puternic intindea parjolul cu repeziciune asupra intregului oras. Multi au pierit atunci in flacari, iar groaza ii cuprinsese pe toti. Sfantul Iosif, vazand prapadul, a iesit in fata bisericii luand cu el Sfintele Taine si cazand cu fata la pamant si cu toata puterea sufletului sau cerand indurare lui Dumnezeu sa scape cetatea de prapad, deodata nori negri s-au ridicat dinspre sud intunecand tot cerul si o ploaie torentiala s-a varsat timp de mai multe ore, fara incetare, pana a stins cu totul focul nimicitor.

Apoi, sfantul s-a inchis in chilia sa si timp de trei zile n-a mai iesit. Cand s-a aratat din nou in lume, pe dosul palmei lui de la mana stanga ii aparuse semnul sfintei cruci, ca si cand ar fi fost ars cu fierul inrosit. Semnul acesta a ramas pe mana Sfantului pana la sfarsitul vietii lui.

In ziua Sfintilor Arhangheli, 8 noiembrie, mergand Mitropolitul la Partos, pentru hramul manastirii de acolo, l-au intampinat o multime de credinciosi. Dand sa intre in biserica pentru a savarsi slujba, a fost oprit de unsprezece ologi si suferinzi care ii cereau indurare.

<Nu-mi cereti mie tamaduire>, le spunea Sfantul, <ci cereti tamaduitorului de oameni, Domnului nostru Iisus Hristos, rugati-va Lui si va veti vindeca>.

Apoi, oprindu-se in mijlocul lor si punand mainile peste ei, s-a rugat si in aceeasi clipa un fior a strabatut trupurile lor istovite de suferinta si, revenindu-le puterea, s-au ridicat cu totul sanatosi. Atunci, plini de recunostinta, multumeau din suflet lui Dumnezeu si Sfantului pentru o indurare ca aceasta asupra lor.

Simtindu-se ingreunat de povara anilor si dorind a petrece viata ce-i mai ramasese in liniste, Sfantul Iosif s-a retras din scaunul mitropolitan al Timisoarei, inchinoviindu-se la manastirea Partos. Trei au mai fost anii pe care i-a petrecut aici (1653-1656) intru rugaciune si faceri de bine, pana a trecut la cele vesnice.

Traditiile spun ca in momentul adormirii sale, clopotele manastirii au inceput sa bata singure, fara sa le traga cineva, ducand in departari trista veste”.