Rugby pe felie. Dupa niste ani, Timisoara castiga titlul national la rugby. Cine stie despre este vorba?

Scriam despre fotbal, despre federatia aia cu bube in cap. Poate ca nici la sportul asta nimic nu este perfect. Poate ca si aici sunt smenuri! Pe de alta parte baietii chiar joaca ceva….! Unii ce si-au zis? Hai sa aducem niste oameni „profi” care sa faca diferenta cu bani mult mai putini decat in fotbalul ala…
Asa a iesit! Chestie de tactica. Am avut parte de o semifinala, jucata ca la carte, si de o finala fara repros. Cine se pricepe la sportul asta? Foarte putini! Nici macar noi astia care stam pe margine. Ne place cand se da la mana sau cand alearga unul de „nebun”, pe partea inchisa, si o culca, jos, in terenul de tinta. Aici toti suntem priceputi. Nu este foarte simplu? De ce naiba se inghesuie oamenii aia cand ar fi foarte simplu sa nu faca asta ? Ei stiu…

Cu ani in urma filmam, cu un coleg de al meu, un meci in prima liga langa stadionul Dan Paltinisanu. Era un frig…brrr…! A inghetat caseta in camera. Timisoara, cu Sandu Domocos pe „banca”, a castigat. Cu ziaristi, trei, cu public, eram cam toti atatia ca si aia din teren. Baietii au plecat la dusuri. Dupa… cineva a adus o lada de bere… Oamenii aia care au stat in imala, vorba banateanului, au vrut sa imparta berea cu noi…! Ce gest! La fabrica aia de bere au mancat patru mici. Cata diferenta! A doua zi am fost la un meci de fotbal de liga a patra… Cata diferenta! Aia isi dadeau cu stangul in dreptul… dar aveau tupeu. Tricouri frumoase si mai multi bani… in rest, mai nimic. Comentarii de ambele parti. Toti erau foarte priceputi. Oare?

Trebuie sa vina oamenii  din partea aialalta a planetei sa ne invete ce inseamna sportul? Poate ca da. Ar trebui sa mai bagam  ceva la cap. Pana una alta… bravos baieti pentru acest titlu!