S-au intors acasa! La Giarmata, nemtii plecati de zeci de ani au regasit locurile natale, intr-o sarbatoare plina de emotie si lacrimi de bucurie. FOTO!

TIMIS. Se spune ca acasa este acolo unde iti este sufletul. Zeci de etnici germani nascuti si crescuti in Giarmata, plecati mai apoi in Germania, s-au reunit in comuna natala duminica, 21 iulie. Cu aceasta ocazie l-au comemorat si pe episcopul Sebastian Krauter, cel care, timp de aproape 40 de ani i-a calauzit pe catolicii din Giarmata ca paroh al comunei.

Desi toti germanii sunt de varsta a treia, nu au ezitat cand a fost vorba sa se intoarca acasa. Au venit cu autocarul, cu masinile personale sau cu avionul.

Giarmata a fost unul din cele mai mari asezari nemtesti din Banat si din tara. Astazi, amintirea germanilor abia daca se mai pastreaza, iar comuna duce acum o cu totul noua viata.

Biserica, sufletul comunitatii

Azi, biserica catolica din Giarmata nu mai are stralucirea de odinioara. Cladirea este tot mai afectata de trecerea timpului, iar lipsa enoriasilor isi spune cuvantul. Asta, desi nemtii plecati s-au straduit atat cat au putut sa o intretina, de departe. Duminica au intrat din nou in biserica ce era sufletul comunitatii, acolo unde sarbatoreau toate evenimentele importante.

La finalul liturghiei, cu totii au intonat un imn german in cinstea Maicii Domnului, iar enoriasii nu si-au mai putut stapani emotiile si, coplesiti de amintiri, au dat frau liber lacrimilor. Dupa slujba, pe acordurile fanfarei, toata lumea s-a adunat in fata bisericii, unde s-a dezvelit o placa comemorativa in amintirea episcopului germatean prin adoptie, iar autoritatile locale au numit strada adiacenta bisericii catolice, cu numele acestuia.

„Episcopul Sebastian Krauter a fost 40 de ani paroh si ne-a invatat de mici copii, ne-a pregatit pentru viata. Ma simt foarte bucuroasa, emotionata si multumita sa vad ca suntem primiti foarte frumos de consatenii nostri cu care am trait zeci de ani. Desi m-am stabilit in Germania cu familia in 1982, am incercat intotdeauna sa il vizitam pe episcop si s-a bucurat totdeauna sa ne revedem. Giarmata era a doua lui casa. Astazi comuna s-a schimbat in bine, se vad multe diferente, strazile sunt facute”,  spune Helene Eichinger, presedinta HOG Jahrmarkt (Asociatia etnicilor germani din Giarmata stabiliti in Germania).

Desi astazi in Giarmata sunt doar 7 nemti, iar acestia in varsta, in memoria zilelor de altadata s-a format un alai de kirchwei, in frunte cu cateva perechi de tineri imbracati in port traditional svabesc.  De pe margine, localnicii au iesit in strada sa vada procesiunea insa doar cei mai in varsta isi mai aduceau aminte de vremurile in care strazile rasunau in ritm de fanfara, in schimb ce pentru tineri a fost o aparitie neobisnuita.

Evenimentul s-a incheiat cu o masa la caminul cultural, prilej pentru toata lumea de a depana amintiri.

„Ne-am intalnit astazi sa ne readucem aminte de episcopul Sebastian Krauter, care a fost timp de 40 de ani paroh la Giarmata. Este important pentru ca unii se intorc pentru prima sau pentru ultima data. Pentru ei, revederea locurilor natale este un lucru care se uita foarte greu”, a spus primarul Virgil Bunescu, care s-a ocupat de organizarea evenimentului.

In Germania, asociatia germatenilor cu sediul la Freiburg are peste 4.000 de membri. In ciuda varstei tot mai inaintate a oamenilor, este foarte activa. La ultima intalnire tinuta in Germania, cu ocazia sarbatorii de Rusalii, au participat peste 500 de persoane.

Sebastian Krauter, capitanul care nu si-a parasit corabia

Parintele Dumea Bonaventura, chemat de la Biled sa oficieze slujba comemorativa, si-l aduce aminte cu nostalgie pe episcopul Krauter.

„Era un om foarte popular, fara sa fie o popularitate castigata ieftin. Pentru ca se poate si la birt sa castigi popularitate. Daca mergi si dai o halba de bere la cetateni, atata de iubesc de tare… Prin firea lui era deschis. Daca eram pe trotuarul acesta, cei care treceau pe partea cealalta strigau „Laudat sa fie Isus Cristos” si el raspundea la fel de tare „In vecii vecilor amin”. El era in mijlocul poporului, nu statea izolat”.

Cu toate ca nemtii au plecat, multi inainte de  Revolutie, dar si dupa, Sebastian Krauter n-a vrut sa plece. „Era de loc din Nitchidorf, dar era foarte atasat de pamantul natal. A preferat sa ramana in tara, desi avea doi frati in Germania, bine situati. Nu s-a dus acolo, a vrut sa ramana un capitan de vas. si cand unii preoti plecau, motivand ca au plecat credinciosii, parintii si neamurile dincolo, el era foarte mahnit, dar a vrut sa ramana preot pana la ultimul. Si cand nu a mai putut, datorita varstei, a decis sa se retraga, sa lase locul unor oameni cu mai multa energie. Asa a ramas el si a murit la Timisoara”, mai spune preotul Bonaventura.

Legaturi care s-au pastrat

Luzian Geier, un cercetator originar din Giarmata si stabilit dupa Revolutie in Germania, este unul dintre cei care au pastrat vie legatura cu locurile natale.

„Sunt nascut in Giarmata si de aceea este atata emotie. Episcopul Krauter este cel care m-a botezat. Acum locuiesc in Augsburg, in Bavaria. Am plecat imediat dupa Revolutie pentru ca atunci  din comuna Giarmata, toate rudeniile si prietenii erau plecați. Familia mea a fost cred ca ultima care a plecat”. Intrebat daca ii pare rau ca a plecat, domnul Geier spune ca nu. „Nu-mi pare rau ca am plecat, dar simt ca trebuie sa pastram aceste legaturi. De peste 20 de ani am fost cercetator stiintific la un institut de studii bucovinene la Augsburg. Avem acolo un institut care se numeste Bukowina Institut, similar cu altele pentru sasii ardeleni, pentru nemtii din zona Dunarii si institutul cel mai tanar, din 1989 este acesta. De atunci am locuit la Augsburg. Nu mai am casa in Giarmata, dar legaturile s-au pastrat”.

Cum isi construieste o noua identitate un fost sat de germani

In ultimii ani, la Giarmata au aparut numeroase case, vile, fabrici, iar numarul locuitorilor, spre desoebire de trendul general, a crescut substantial. Cu toate acestea, nu doar zidurile caselor se construiesc la Giarmata, ci si o noua identitate, pe care comuna inca n-a gasit-o inca.

„Vedeti, istoria comunei dupa cel de-al doilea razboi mondial s-a terminat cu formarea unei comunitati noi. Imediat dupa razboi s-au stabilit refugiati basarabeni, bucovineni, din Cadrilater. O populatie romaneasca destul de eterogena. Si apoi, venirea oltenilor si moldovenilor. Multi inca mai sunt de varsta mea,  veniti, si abia acum vine generatia celor nascuti efectiv in Giarmata. Abia acum comunitatea devine una, germateana. Si acum mai sunt miscari, se construieste foarte mult in zona si tot mai vin”, este de parere Luzien Geier.

FOTO: Radu Trifan