Sarbatoare mare la romani. Traditii si obiceiuri de Inaltarea Domnului

In fiecare an, in a sasea joi dupa Pasti romanii sarbatoresc Inaltarea Domnului sau Ispasul, asa cum mai este numita aceasta zi in popor. Pica de fiecare data joia si reprezinta ultimul eveniment din viata pamanteasca a lui Iisus Hristos.

Aceasta zi este si sarbatoarea Eroilor in Biserica Ortodoxa Romana. Potrivit cartii biblice „Faptele Apostolilor”, Mantuitorul Iisus Hristos, dupa inviere, s-a aratat ucenicilor, timp de 40 de zile, dupa care, in prezenta lor, s-a inaltat la cer. In acel moment Hristos si-a profetit revenirea si i-a incredintat pe apostoli ca il va trimite pe Duhul Sfant.

Locul de pe care Mantuitorul Hristos s-a inaltat la cer este situat la Ierusalim pe Muntele Maslinilor. Micuta capela rotunda de acolo pastreaza inca o piatra imprimata cu urma piciorului lui Hristos. Capela inaltarii Domnului este un loc de inchinaciune, atat pentru crestini, cat si pentru musulmani.

In popor, sarbatoarea inaltarii Domnului se mai numeste si Ispas, dupa numele martorului ascuns, nevazut al inaltarii. Traditia spune ca Ispas, un cioban, ascuns pe dupa pietre, a urmarit evenimentul, tacut si uimit, si mai apoi a povestit alor sai cele intamplate.

De Ispas, oamenii isi pun la brau frunze de nuc pentru ca se crede ca si Iisus ar fi avut cand s-a inaltat la ceruri si se bat cu leustean ca sa fie feriti de rele si de boli.

La fel si vitele sunt batute cu leustean, ca sa se ingrase, sa fie sanatoase si ferite de vrajitorii. De asemenea, la inaltare, se taie par din varful cozilor de la vite si se ingroapa intr-un furnicar, cu urarea: „Sa dea Dumnezeu sa fie atatia miei si vitei cate furnici sunt in acest furnicar!”

Citeste mai multe: AICI