Senatorul de Timisoara Petru Ehegartner: Ceea ce s-a intamplat dupa caderea regimului comunist tine de inabilitatea cu care am stiut sa folosim libertatile

TIMISOARA. Senatorul de Timisoara, Petru Ehegartner (ALDE) a rememorat momentele Revolutiei de la Timisoara din Decembrie 1989 si a vorbit, in cadrul unui interviu, despre perioada de dupa acele evenimente.

Domnule senator, stiu ca ati fost una dintre persoanele care au participat activ la Revolutia din 1989. Ce ati trait in acele momente, ce ati simtit si cu ce ganduri ati iesit in strada?

Este dificil de exprimat astazi emotiile si starea de spirit din acele vremuri, marcate de oprimare si totalitarism si mentinute prin frica. Ceea ce s-a intamplat in acele zile a fost datorat depasirii starii de frica generalizata, printr-o rabufnire de revolta si o expresie a solidaritatii generale. Era o stare generala de adversitate fata de regim. Primele sloganuri pe care le-am auzit erau ganduri spuse cu voce tare, generate de ultimii 25 de ani. S-a strigat ”Libertate”, ”Vrem alegeri libere”, ”Jos dictatorul”, ”Jos comunismul”. Eu am surprins evenimentele din 17 decembrie 1989 in desfasurarea lor, in trei locatii ale Timisoarei: zona Bastion-Continental, in jurul orei 17.00, Piata Traian, iar mai tarziu evenimentele din Calea Girocului, intorcandu-ma cu familia in Timisoara din Arad. In zona Bastion era interzis accesul in Zona Bulevardul Revolutiei – Prefectura – Hotel Continental. Am incercat sa ajung in cartierul Soarelui, m-am reintors pe Bulevardul Take Ionescu, Piata Badea Cartan, Piata Traian. In Piata Traian evenimentele erau in plina desfasurare, unde o multime de oameni scandau ”Jos Ceausescu”, iar magazinele erau devastate.

Daca ar fi sa faceti o scurta comparatie intre viata de dinainte si cea de dupa 1989, ce ati putea relata obiectiv?

Nu e deloc usor sa rezumi in cateva propozitii aceasta comparatie. Ceea ce putem spune, cu certitudine, este ca obiectivele politice invocate in acele zile, respectiv schimbarea regimului, trecerea la un regim de viata democratica, cu toate sincopele prin care s-au atins aceste obiective, sigur, putem afirma ca obiectivele Revolutiei au fost atinse. Evolutia societatii romanesti, dupa acel moment, a fost marcata de felul in care am stiut sa valorificam drepturile obtinute si intelepciunea cu care am stiut sa ne definim obiectivele politico-economice.

Au trecut 26 de ani. Ce ati proiectat atunci in ceea ce priveste viitorul Romaniei si al romanilor si ce s-a materializat efectiv din asteptarile avute atunci de cei care au iesit pe strazi?

Ceea ce s-a intamplat dupa caderea regimului comunist, si aici ma refer la multele nemultumiri si insatisfactii ale perioadei imediat urmatoare, tine de inabilitatea cu care am stiut sa folosim libertatile si drepturile castigate, precum si lipsa de inspiratie in definirea perspectivei economice a tarii. Drepturile si libertatile castigate atunci reprezentau doar cadrul politic si de principiu ale noului statut al societatii romanesti. Cea mai mare frustrare a acelor vremuri consta in esecul tranzitiei si lipsa de curaj in luarea unor decizii politico-economice, in ceea ce priveste institutiile statului si economia de piata pe care urma sa o implementam.

Stiu ca aveti doua fete gemene, care la Revolutie aveau doar cativa anisori, deci nu pot avea o parere obiectiva despre vremurile de dinainte de 1989, insa, au auzit probabil despre faptul ca atunci, printre multe restictii, totusi existau o ordine si o siguranta sociala. Ce va spun ele despre libertatea de astazi?

Existau in acel regim cateva realitati sociale cum ar fi: siguranta cetateanului, siguranta zilei de maine, predictibilitatea in evolutia carierei fiecarui individ, in asigurarea locului de munca. Astazi, intr-o economie concurentiala, nu mai exista. Discutia ar trebui purtata in jurul intrebarii, daca pretul platit pentru acele ”realitati”, atunci, nu a fost prea mare. Sa nu uitam ca aceste ”avantaje” au fost platite cu pretul lipsei libertatii cuvantului, ingradirea dreptului de miscare, de informare, care astazi au devenit bunuri pe care cu siguranta nu le pretuim la adevarata valoare. Asadar, este foarte greu de comparat aceste valori de catre o generatie care nu a trait realitatea acelor vremuri. Istoricii o pot face, de pe o pozitie obiectiva si cu caracter comparat, care scoate aceasta discutie din paradigma exclusiv bine-rau.

V-as ruga, in final, sa le transmiteti un mesaj, un sfat, un indemn, tinerilor care s-au nascut atunci si care acum au varsta de 26 de ani.

Cei care au constientizat realitatea post-decembrista si au studiat istoria din manualele de istorie cu Andreea Esca, sunt inclinati sa minimalizeze drepturile si libertatile cetatenilor castigate atunci, fiind dispusi sa renunte prea usor la ele, neconstientizand ca esenta democratiei o reprezinta Parlamentul, singura autoritate publica reprezentativa a poporului. Ce ma face sa fiu ingrijorat in acest moment este urmatoarea comparatie: in 1989 s-a schimbat un regim pe suportul cvaziunanim al societatii, pe cand astazi am fost martorii unei schimbari datorate unui nefericit incident cu victime, numit ”Colectiv”. Asta ma face sa cred ca in acest moment convingerile democratice ale societatii romanesti nu sunt nici pe departe atat de consolidate, din moment ce punem in discutie principiile fundamentale ale democratiei pe suportul unor incidente sociale punctuale si limitate.