Spiritul locului

Idealul „poporului unic muncitor”, propovaduit asiduu de la mijlocul secolului trecut, pana in urma cu douazeci de ani a lasat mai in toate colturile tarii amintiri de cosmar. Sa te fi nascut la Timisoara si sa ajungi sa faci armata la Navodari, sa tragi la sapa pe santierele „de tineret” te miri prin ce cotlon de tara, iar stagiatura, gratie repartitiei „planificate” pentru cel putin trei ani din viata in estul Romaniei – iata marile temeri ale generatiilor pe care schimbarea de paradigma politica in decembrie 1989 le prinsese din urma la varsta de adulti.

Intoarcerea acasa n-a fost intotdeauna posibila si nostalgia dupa valorile Banatului, dupa stilul de viata civilizat, dupa ritmurile vietii si dupa diversitatea culturala i-au insotit pe banateni oriunde s-ar fi aflat, conducand chiar la crearea unui taram mitologic, la un Banat mirific in care n-ar exista saraci, lenesi sau neputinciosi, ci doar entuziasm, energie, succes si capacitate de a gasi solutii la orice dificultate. Sedusi de imaginea unui asemenea Banat, romanii din toata tara au cautat sa-si gaseasca loc aici.

Doar ca simpla stramutare cu domiciliul si cu locul de munca n-a adus, automat, si contopirea cu spiritul banatean. Pentru multe dintre grupurile venite compact sa-si gaseasca aici succesul si fericirea, Banatul a ramas o enigma. Un loc bun pentru cariera, relativ confortabil pentru traiul cotidian, dar strain spiritual. Auzim despre balul bihorenilor, despre balul almajenilor, despre ruga motilor, aflam ca se publica reviste ale moldovenilor, ale nasaudenilor, ale aromanilor, ca mehedintenii isi fac asociatie culturala, ca gugulanilor le vine greu sa se rupa de legaturile de suflet cu spatiul de obarsie.

Ajungem sa traim vieti paralele, realitati care se intersecteaza doar in sfera pietei, nu si a agorei. Nimeni nu mai crede in stergerea diferentelor dintre zonele istorice. Abandonarea modelului uniformizant, la scara interna, a permis re-valorizarea specificului local cu o putere extraordinara. S-au reaprins, insa, si orgoliile locale, rivalitatile intre zone, diferentierile cautate dinadins pentru a clasifica pe cineva ca „de-al casei” sau „vinitura”. Fata Banatului din (idealizata) perioada a Mariei Terezia s-a schimbat mult. Cat de mult si ce e bun in asta – ar trebui sa intelegem mai rapid, in spiritul pragmatismului banatean si al acelei orientari spre succes care ne-a facut de invidiat de-a lungul istoriei noastre.