Suntem campioni la saracie! Romanii se afla in fruntea topului in care nu ne-am dori sa fim

Niciodată de-alungul timpului românii n-au fost mai dezbinaţi ca acum, niciodată păturile sociale n-au cunoscut o prăpastie mai mare între bogaţi şi săraci. Nicicând sloganul, dacă nu eşti cu noi, sigur eşti împotriva noastră, nu a produs un asemenea exod de membrii de partid într-un capitalism considerat mioritic. Nicicând n-au mai existat două ROMÂNII : una a noastră, cu excroci, ticăloşi, parveniţi, răuvoitori, şpăgari, hoţi, şmecheri, excroci, mămăligari, cârnăţari, fraieri şi cealaltă, ROMÂNIA lor, binevoitoare cu fondurile publice, cu încredere în viitorul îndepărtat, cu speranţe de mai bine şi belşug, cu stabilitate economică, solidaritate civică şi coeziune europeană, într-un fel raiul pe Pământ. Există totuşi o tranziţie între NOI şi EI, aceia prinşi în horă între ciocan şi nicovală. Este o pătură de mijloc care pusă cu voie sau nevoie să apere interese locale, fac deliciul erei abuzurilor legale. Niciodată discrepanţa între adevăr şi minciună, dreptate şi fărădelege, cinste şi mârşavie nu a catapultat societatea timişoreană într-o asemenea epocă pe care o trăim în zilele noastre.
S-au cristalizat alte criterii de apreciere a valorilor : răutatea nativă, făţărnicia eruptivă, dispreţul uman, slugărnicia făţişă, pupincurismul absolut, ignorarea coercitivă, cretinismul patologic, personalitatea multiplă, ipocrizia psihică… Cu cât eşti mai ticălos eşti mai binevăzut şi respectat la locul de muncă, în bloc sau aiurea la partid. Cu cât furi mai mult eşti mai apreciat de vecinul de palier, în bloc sau aiurea în tramvai. Cu cât calci mai multe cadavre esti propulsat mai sus în ierarhia de la servici, din imobil sau aiurea pe munte.
Pentru ca axiomele să nu fie depistate în ROMÂNIA noastră, cea de la bloc sau aiurea de la TV, demiurgii conceptului au imaginat o delimitare a celor două ROMÂNII de la o campanie electorală la alta. Fie s-a colorat stindardul în nuanţele necesare, fie s-au făcut alianţe partinice temporare. O idee care a făcut rost de nişte fraieri, la serviciu, la bloc sau aiurea. Apartenenţa cu carnet de membru la una dintre ideologiile colorate sau adeziunea la o grupare partinică locală a contrabalansat neîncrederea în sistemul ticăloşit. Cei aleşi pe sprânceană (la bloc ca exemplu) au căpătat puteri întâlnite doar în cărţile de istorie în epoca Inchiziţiei. S-a apelat la moşteniri securiste din tată în fiu, la voluntariatul angajat de poliţie, la vecinul meseriaş de informaţii către partid. Toţi aceşti nefericiţi ai soartei înghit găluşca zi de zi pentru că sunt nişte nemernici răzbunători cu un picior în groapă, nemulţumiţi de fărâmiturile marelui ospăţ imaginar.