Tabara scolara de la Bogda, din judetul Timis, candva loc de relaxare pentru spuma societatii, azi o ruina cucerita de balarii. Foto si video

TIMIS. A fost strans legata de copilaria multora dintre noi si o amintire de nesters a unor vacante pline de farmec. A fost mai intai un loc preferat al celor din inalta societate pentru calitatile curative ale izvoarelor sale termale. A devenit mai apoi o tabara imensa pentru elevi. Iar acum a ajuns captiva in ghearele ruinei.

Tabara de la Bogda, din inima padurii Banatului, si-a trait vremurile de extaz, iar acum se zbate in agonie.

De-a lungul timpului, 40.000 de copii si-au purtat pasii pe aici in tabara ascunsa intr-un luminis din inima padurii din nordul Timisului. Acum au mai ramas doar zidurile cenusii ale semetelor pavilioane de altadata.

Cand treci pragul taberei de la Bogda, pe masura ce te apropii de cladirile parasite, simti cum ti se strange sufletul. Te intampina un peisaj de-a dreptul apocaliptic. Dupa ce reusesti sa te strecori prin buruienile crescute in voie, cat un stat de om, dai cu ochii de mesele de ping-pong, distruse de ploi, si de vatra din care candva se inaltau indragitele focuri de tabara ce incheiau serile pline de distractie, in care tinerii veseli se intreceau sa cante acompaniati de chitari, invaluiti in mirosuri de porumb copt in jar.

Apoi, pasii te poarta spre pavilioanele din care s-a furat tot ce se putea. Au mai ramas in urma piese de mobilier putrezit, rasfirate pe dusumelele invadate de putregai, iar primul gest pe care il faci la intrare este sa-ti feresti capul de fasiile de zugraveala ori vopsea ce se desprind de pe pereti si sa-ti croiesti drum printre panzele de paianjen, care domnesc peste tot.

Cantina, cu sala de mese si bucataria, arata de parca oamenii ar fi fugit in mare graba dupa ce s-a dat o alarma aeriana. Cuptorul cu lemne, pe care era candva asezata o plita de metal, si doua masini de spalat rapuse de rugina sunt martori tacuti ai altor timpuri. Intr-una din acestea din urma mai sunt inca fete de masa murdare, ce n-au fost miscate din loc de peste 10 ani.

Marturii ale vremurilor in care aici mancau 120 de copii deodata sunt ghirlandele din hartie creponata, patate de muste moarte, ori intepenite pe tavan in broderia iscusit tesuta de singurii locatari ai incaperilor: paianjenii.

In jurul pavilioanelor care adaposteau dormitoarele, balariile au muscat lacome din terenurile de sport. Din timp in timp,  din ierburi, razbat zgomote ciudate, iar cateva clipe mai tarziu poti admira zborul fazanilor jucausi ce-si fac veacul in jurul asezarii. In fapt, adevaratii imparati ai luminisului in care se ascunde tabara de la Bogda.

Si totusi, din lastarisul greu de patruns si de sub stratul gros de praf asezat pretutindeni mai razbate cate ceva din maretia de odinioara a locului.

In anul 1920, cand Romania traversa cea mai prospera perioada din existenta ei, la Bogda era un sanatoriu unde veneau familii apartinand inaltei societati, iar bolnavii erau tratati de medici sositi de la Viena.

S-au gasit in pod aproximativ 100 de perechi de carje. Erau de la oamenii care au venit cu probleme locomotorii si-au plecat fara. Sus avem pavilionul numit Raza soarelui care nu a mai functionat din anii 90. Cladirea dateaza din anii interbelici cand functiona sanatoriul de lux. Era destinata  servitorilor si vizitiilor, care deserveau inaltele fete boieresti. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, cladirea sanatoriului a fost rechizitionata de stat, iar in anul 1960 comunistii au inaugurat aici o tabara pentru elevi, cu 280 de locuri. Pana-n 1990 regimul comunist a pompat bani cu nemiluita. S-au ridicat 4 pavilioane, o cantina, o sala de jocuri, o biblioteca si terenuri de tenis si fotbal. Dupa revolutie, Bogda n-a fost abandonata pentru ca a suscitat in continuare interesul celor care luau decizii„, ne-a explicat Aurel Cotarca, organizator tabere, Directia de Tineret si Sport Timis.

In anul 2000, tabara a fost retrocedata fostului proprietar, dar a fost rascumparata repede de Agentia Nationala a Taberelor. Iar in ultimii 11 ani a fost pasata de la Ministerul Tineretului si Sportului la cel al Educatiei si inapoi.

La inceputul anilor 2000 a inceput un proces de modernizare a taberei, a fost amenajata chiar si o sauna uscata, cu intrari separate pentru baieti si fete, cu vestiare. Mai trebuia cumparata doar instalatia de incalzire, insa acest lucru nu s-a mai intamplat, asa ca sauna nu a functionat nici macar o zi.


In 2003, pe tabara de la Bogda s-a pus lacatul.

Plimbata apoi de la un stapan la altul, tratata cu multa indiferenta, Bogda s-a faramitat intr-o izolare nedreapta. Locul, de o frumusete salbatica, i-a tentat pe multi, de-a lungul anilor.

Chiar si Universitatea de Vest din Timisoara s-a aratat interesata de preluarea acestei tabere, insa totul a ramas la nivel de intentie.

Recent, insa, Ministerul Tineretului si Sportului a decis sa dea toate taberele scolare, fie ca sunt functionale sau nu, in administrarea Consiliului Judetean Timis.

Video: George Stefanita

Advertisement
Informatiile publicate de opiniatimisoarei.ro pot fi preluate de alte publicatii online doar in limita a 500 de caractere si cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la aceasta regula constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratata ca atare.

    Pareri

  1. Ce păcat! Am fost de 2 ori in 93 și 94 câte doua săptămâni. Condițiile erau destul de grele și atunci, dar amintirile plăcute rămân. In 94 parca, in jumătate din tabăra erau cazați refugiați din Bosnia.Jucam fotbal cu ei, ne băteau de ne uscau..

  2. „Noi nu ne vindem tara”, noi ne batem joc de ea.

  3. Am fost acolo in tabara de ka bogda pentru copii cu diabet in 1990

  4. Ce păcat să văd cum a ajuns tabăra. Am lucrat la bucătărie ca ajutor cred că era vara 92 aveam 18 ani veneau copii și de la orfelinat îmi aduc aminte cu drag serile de joacă,tabăra de foc și nu în ultimuk rând domnul director care îmi spunea bubulina în fine amintiri plăcute

  5. Am fost acolo, in 1971, aveam 12 ani! Luna august! Ce amintiri, ce repede trece timpul! Am fost comandanta detasamentului meu!