Teo Trandafir a slabit 30 de kg in spital. Acum reinvata sa vorbeasca si sa mearga

In cea de-a douazeci si una zi de cand s-a reintors in tara, Teo nu s-a refacut nici pe departe. Se tine de ziduri ca sa poata sa mearga, cade pentru ca nu suporta sa depinda de nimeni si inca nu-si mai aduce aminte toate cuvintele pe care le stia. In spital a uitat numele unor prieteni sau i-au trebuit 24 de ore ca sa-si aduca aminte cuvantul „lighean”.

Teo vorbeste despre cum isi reface viata dupa boala intr-un interviu pentru cancan.ro. Spune ca trage de ea sa se miste prin casa, dar este greu intrucat a pierdut pe perioada spitalizarii 30 de kilograme si multa masa musculara: „imi este greu sa-mi sustin corpul, sa ma asez si sa ma ridic, ma tin de pereti ca sa invat sa merg. si nu cobor in garaj pentru ca am doua nefericite de trepte. Am si cazut, pentru ca sunt incapatanata si nu suport sa depind de nimeni. Ma doare tot corpul, dar ma simt bine cu capul, spiritul nu mi-a fost afectat”.

Nici cand a scapat de tuburi Teo nu a putut vorbi, uitase cuvinte: „De exemplu, cuvantul lighean… mi-au trebuit 24 de ore sa mi-l aduc aminte. Voiam sa cer un lighean sa ma spal, desi mi se facea zilnic igiena. Ziceam in capul meu galeata, nu, vas, nu, nu, nu, dar cum mama ma-sii se zice. si uite asa imi treceau zilele. Uitasem nume de prieteni, de mari actori”.

Gandul care nu i-a dat pace a fost cel legat de soarta Maiei daca ea se va stinge. „Ma gandeam cine o sa aiba grija de ea, daca ma duc. Este ingrozitor sa stai pironit pe un pat de spital, cu tuburi in tine, cu aparate care piuie la capul tau si sa nu poti scoate o vorba, o silaba, iar in capul tau sa navaleasca o groaza de intrebari. Ma intrebam mereu de ce mi-a dat Dumnezeu copilul acesta, de ce am reusit sa o infiez pe Maia, iar acum ma ia de langa ea. As fi vrut sa il intreb pe Marian (n.r. – cel mai bun prieten al lui Teo) ce zice legea romana in acest caz, cui revine copilul dupa ce voi muri. Ajunge la mama, se intoarce, ce se va intampla cu ea? As fi vrut sa ii zic sa caute un raspuns pe internet, insa nici cand am scapat de tuburi nu am putut vorbi, uitasem cuvinte.”

In perioada spitalizarii, ajutata de prieteni, Teo si-a facut de doua ori bagajul sperand ca se va reintoarce in tara. Si tot de atatea ori rezultatele medicale au impiedicat-o. In acel moment, pentru ca nu mai avea practic putere sa spere si sa lupte, Teo a cazut in depresie. „Si atunci mi-am amintit de ziua Maiei si m-am rugat pentru prima oara, in acea perioada, la Dumnezeu. Eu nu sunt un credincios insistent. Multumesc si atat, nu cer nimic. Atunci insa i-am cerut sa ma ajute sa ajung la ziua fiicei mele si, dupa, sa faca ce o vrea. Cred ca vindecarea a venit dupa ce am indraznit sa ii cer acest lucru. Din ziua aceea am fost din ce in ce mai bine, am inceput sa vorbesc, sa imi iasa analizele bine, ba chiar sa vorbesc cu Maia la telefon. Ea dormea cu poza mea pe perna, la Bucuresti, eu cu a ei, in Austria. O singura data m-a vizitat la spital la Elias si de atunci nu am mai strans-o la piept pana m-am intors”, povesteste Teo Trandafir.