Timisoara devenea primul oras liber de comunism din Romania, pe 20 Decembrie 1989. Zeci de mii de muncitori ieseau din fabrici si umpleau Piata Operei
TIMISOARA. Au trecut 29 de ani de cand Timisoara se declara primul oras liber de comunism, cu pretul vietii unor oameni care au murit pe strazile orasului, sub ploaia de gloante. Singura lor vina era ca isi doreau sa traiasca liberi.
Sirenele vor rasuna azi din nou in centru pentru a marca momentul. Piata Operei, un loc simbol pentru istoria noastra, avea sa se umple atunci de oameni care au oprit lucrul si au iesit pe portile fabricilor sa se alature celor care au faurit Revolutia.
In 20 decembrie 1989 a izbucnit greva generala in toate fabricile timisorene. Coloane intregi de oameni se indreptau spre centrul Timisoarei in dimineata acelei zile, iar in fata acestei situatii, fortele armate s-au retras in cazarme.
In Piata Operei s-au adunat zeci de mii de timisoreni care redescopereau solidaritatea. Cei care timp de 45 de ani au fost redusi la conditia de „tovarasi” redeveneau oameni. Isi imparteau mancarea, tigarile, apa. Oameni care nu s-au cunoscut niciodata acum se salutau, isi zambeau si-si strangeau mainile in strada.
Protestatarii au ocupat Piata Operei (astazi Piata Victoriei) si au inceput sa strige: „Noi suntem poporul!”, „Armata e cu noi!”, „Nu va fie frica, Ceausescu pica!”.
In foaierul Teatrului National din Timisoara cetateni curajosi aveau sa puna temelia Frontului Democratic Roman, cu un Program politic in care se regaseau cererile celor aflati in Piata.
In aceeasi zi de 20 decembrie 1989, Timisoara a fost declarat primul oras liber al Romaniei de catre reprezentatii Frontului Democrat Roman, prima formatiune politica democratica infiintata pe strazile insangerate ale Timisoarei. Majoritatea arestatilor au fost eliberati.
In timp ce Timisoara fierbea, la Bucuresti, Emil Bobu si Constantin Dascalescu au fost desemnati de Elena Ceausescu sa se intalneasca cu o delegatie a protestatarilor. Ei au refuzat sa indeplineasca revendicarile oamenilor si situatia a ramas in mare parte neschimbata.
La 20 decembrie, trenuri incarcate cu muncitori de la fabrici din Oltenia au sosit la Timisoara. Regimul a incercat sa-i foloseasca la inabusirea protestului, dar pana la urma acestia s-au alaturat timisorenilor. Un muncitor explica: „Directorul fabricii noastre si un oficial al Partidului ne-au strans in curte, ne-au dat bate din lemn si ne-au spus ca huliganii si ungurii devasteaza Timisoara si ca este de datoria noastra se mergem acolo si sa ajutam la inabusirea demonstratiilor. Dar acum mi-am dat seama ca nu este adevarat”.
Treptat situatia iese de sub controlul autoritatilor, iar militarii incep sa fraternizeze cu demonstrantii. A doua zi, bucurestenii aveau sa se ridice si ei impotriva regimului comunist si sa desavarseasca ceea ce Timisoara a platit cu sange: Libertatea unei natii!
Pareri
Dumnezeu sa-i aiba in dreapta lui paza pe cei ce s-au jertfit!Dar atata vreme cit la ,,conducerea,, Romaniei se afla
condamnati penal cu executare,care nu au facut NIMIC bun pentru tara asta,jertfa lor a fost in van.
Noua celor ramasi, ar trebui sa ne fie rusine ca acceptam sa fim calcati in picioare de nelegiuiti!!
Am trait acele zile si am participat.Cinste eroilor.Dar,acum pot sa spun ca au murit de „fraieri”pentru ce se intampla astazi.
În 20 dec.1989,în drum spre Arad,am observat la punctul de control de pe Calea Aradului,o formație mixtă de milițieni și militari,care controlau intrările în Timișoara,cu bariera închisă.Ieșirea era liberă.La întoarcere,seara,îmi era frică de control,deoarece aveam un brad fără bon.Surpriza a fost enormă,deoarece intrarea în Timișoara era LIBERĂ,bariera deschisă pentru totdeauna,formația de control a dispărut.Am trecut fără control,cu bradul meu.Timișoara a devenit liberă.
In ’89 conducerea tarii a trimis muncitorii olteni ca pe niste caini sa lupte cu protestatarii. Dar omenia lor i-a facut printre primii care s-au alaturat. Atunci ne-au fost frati, au luptat langa noi, au murit langa noi. Azi ma doare inima cata ura exista. Sunt peste tot si oameni buni si oameni rai dar in Banat ar trebui sa ne respectam fratii romani, olteni, unguri, sarbi, bulgari. Sa nu uitam cine ne sunt dusmanii. Sa nu lasam pe cei de la putere sa ne dezbine.
Da, sa nu uitam cine ne sunt dusmanii, dar… DE CAND SUNT UNGURII PRIETENII NOSTRI?! Pentru ca cei mai mari dusmani ai romanilor au fost ungurii si rusii.
@Iancule, se vede ca nu ai nimic in comun cu spiritul Timisoarei, ca nu te-ai nascut pe aceste meleaguri . Daca nu iti convine ca noi banatenii am fost si suntem prieteni cu sarbii, ungurii, nemtii si celelalte etnii, te rog sa te intorci la origini.