Timisoara localurilor de fite sau a barurilor de cartier, intime si prietenoase? Terasa de familie vs. cea cu vedere la show-room-ul auto in aer liber

Cu piete putine, dar o zona centrala generoasa, Timisoara se poate lauda cu o multime de localuri cochete, cu terase aerisite, impodobite cu flori multicolore si mobilier comod si elegant. Mai ales vara este un prilej grozav pentru patroni sa-si primeasca in spatii aratoase sau macar prietenoase clientii.

Terasele din Piata Unirii au devenit adevarate birouri mobile

De-a lungul timpului notiunea de bar a suferit tot felul de transformari in Timisoara. Daca la inceputul anilor 90 cei care si-au deschis un local in oras s-au gandit doar sa castige rapid bani fara sa puna prea mult pret pe ambient, din anii 2000, cand si concurenta s-a ascutit, barul s-a metamorfozat atat pentru clienti, cat si pentru patronat, intr-un spatiu in care sa vrei sa te intorci, daca i-ai trecut odata pragul.

Fie ca vine dimineata la ora 8.00 sa-si savureze cafeaua sau dupa 21.00 ca s-a certat  cu nevasta si vrea sa-si inece amarul, ori ca pur si simplu doreste sa vada un meci de fotbal sau sa stea de povesti cu prietenii, fiecare timisorean are un local preferat in oras. De cele mai multe ori se intampla ca in cursul zilei acest loc sa fie unul din zona centrala, iar seara sa se mute intr-un spatiu mai retras, mai aproape de casa, in cartier.

In Piata Unirii iti etalezi laptopul, telefonul mobil sau masina. In localurile din cartiere nimanui nu-i pasa ce conduci

Dimineata se alege centrul si pentru ca fiecare are cate o problema de rezolvat sau acolo se gaseste job-ul ori e locul de intalnire cu un potential client. Fie ca vorbim de casieriile celor mai importante retele de telefonie sau ale institutiilor publice, oricine gaseste in centru un loc unde, alaturi de un ziar, sa-si savureze relaxat o cafea fierbinte.

„Nu vin toata ziua. Vin cam de doua-trei ori pe saptamana pentru ca aici, in Piata Unirii, lucrez. Practic, pentru mine terasa a devenit un al doilea birou, pe langa cel de la firma. Aici ma intalnesc cu oameni cu care semnez contracte, cu oameni care imi propun afaceri, aici imi deschid in liniste laptopul fara ca cineva sa se uite ciudat la mine“, asa isi caracterizeaza Florin, un timisorean de 33 de ani, terasa din Unirii unde aproape zi de zi serveste un capucino si o apa plata.

Ca el sunt cu zecile in zona teraselor din centru. Fata de cele de cartier, oamenii spun ca totul e diferit. si au dreptate. De la arhitectura, la conditii, gradul de confort sau preturi, totul difera. Piata Unirii e locul in care daca ti-ai etalat Ferrariul, Iphone-ul sau Ipad-ul nu mai mira pe nimeni. E locul in care daca fumezi un trabuc nimeni nu te baga in seama, dar este si spatiul in care arareori are loc adevarata sueta cu prietenii.  Este practic locul ideal sa-ti vezi de treburile personale sau de afaceri. Mai putin de un schimb de intimitati cu amicul aflat la ananghie. Un singur inconvenient au terasele din zona centrala. Din sfert in sfert de ora esti asaltat de copii agasanti care-ti cer bani pentru o floare sau pentru ca sunt saraci lipiti pamantului.

La terasele din cartier directorul de multinationala e egal cu studentul din anul 1…

Localurile de cartier sunt locul in care, daca devii client fidel, te simti ca acasa

In localurile de cartier nimeni nu te scoate din sarite, pentru ca vagabonzii sunt rari, iar toti cei de la mese sunt prieteni intre ei, rar intrand in bar cate o persoana pe care sa nu o cunosti. Ba mai mult, adeseori se intampla ca administratorul barului sa vina la masa oaspetilor sai si sa se intretina minute bune cu clientii pe care ii socoteste deja «de-ai casei».

De exemplu, Tamara si Alex au devenit clienti fideli ai unui bar din Calea Girocului. Chiar daca localul nu le va oferi niciodata conditiile de lux din centru, sisteme de racire a aerului sau tapiterie noua pe fiecare scaun, spun ca nu ar da  pe altceva spatiul in care se simt ca-n familie. „Eu cred ca totul tine de socializare. Aici suntem ca o familie mai mare. Dupa cum vedeti, cand intra cineva in bar toata lumea il saluta, si invers. Toti care venim aici ne cunoastem, fiecare stie cu ce se ocupa celalalt, chestii pe care nu le vei intalni niciodata la o terasa din Piata Unirii“, spune Tamara. Parerea Tamarei este impartasita chiar si de unul dintre patronii unei terase din zona Unirii. „Nu sunt in fiecare seara oameni care sa uneasca mesele insa atunci cand sunt intalniri intre fosti colegi de liceu, de facultate, zile onomastice, nu se sfiesc sa se dezlantuie“, spune Alin Palimariuc, patronul unei terase din Piata Unirii.

Daca in zona centrala cea mai ieftina bere costa intre 6 si 7 lei, iar cea mai ieftina cafea, espresso este 5-6 lei, in barurile de cartier berea nu depaseste pretul de 4 lei, in timp ce cafeaua este la un pret accesibil tuturor, adica maxim 3 lei. Asta si pentru ca pentru un metru patrat inchiriat in zona centrala se plateste triplu ca intr-o zona dintr-un cartier timisorean.

„La mine pretul il fac clientii. Principiul pretului pe care merg eu este acela ca fiecare om, ca e student in anul 1 la facultate, director de multinationala sau pensionar sa-si poata permite cafeaua sau berea“, spune Violeta Popescu, adminstratoarea unui bar din zona Calea Girocului.

In Piata Unirii, pretul la produse il face chiria platita de patroni pentru spatiul in care isi desfasoara activitatea. „La noi, pretul produselor este mai mare decat la celelalte baruri din zonele de cartier in special din cauza chiriei mari din Piata Unirii“, spune Palimariuc. „Sunt doi francezi, care au o terasa in Unirii, care vin aproape in fiecare seara la noi. Spun ca le place pentru ca aici se simt cu totul altfel decat in zona centrala, datorita atmosferei prietenesti, a glumelor care se fac si a intimitatii de care au parte“, explica Violeta Popescu.

Indiferent ca vorbim de Corso sau de vreunul din cartiere, pe terasele din Timisoara nu se vede criza! Sunt aproape pline ochi la orice ora din zi sau din noapte. Si, dincolo de motivul pentru care zabovim in fata unei cafele, terasele raman cea mai la indemana varianta sa petrecem cateva ore, fie bucurandu-ne de prieteni, fie incheind un business ori facandu-ne remarcati de ceilalti.