Tsunami in Japonia, razboi in Libia, criza a datoriilor in Europa, taifun pe pietele financiare. Ce e mai rau?

Nu e limpede care sunt daunele economice produse de dezastrul din Japonia, criza datoriilor suverane din Europa si razboiul din Libia. Iar acest lucru este in sine daunator.

Dupa cutremurul si tsunamiul care au lovit Japonia pe 11 martie, supravietuitorii s-au repezit sa-si gaseasca adapost si provizii. In acelasi timp, investitorii s-au repezit sa gaseasca informatii. La un seminar organizat recent la Londra, Jonathan Allum de la Mizuho International observa cati dintre colegii lui analisti au devenit brusc experti in seismologie, oceanografie si fizica nucleara. S-a dovedit mai onest fata de limitele cunostintelor sale. „Stiu destul de multe despre economie si finante si sunt destul de bun la rock progresiv german“, a spus el, dar cam atat.

MAXIM RELATIV. Lista temerilor ezoterice ce tulbura lumea investitorilor se lungeste. in timp ce avioanele occidentale asigura zona de interdictie aeriana deasupra Libiei, unii dintre omologii lui Allum se entuziasmeaza despre sarcina utila a unui Eurofighter Typhoon. De partea cealalta a Mediteranei, criza datoriilor din tarile europene este in plina desfasurare. Pietele freamata la perspectiva unei salvari mult asteptate a Portugaliei, dupa ce Parlamentul de la Lisabona a respins masurile de austeritate ale guvernului minoritar pe 23 martie, iar primul-ministru Sócrates si-a inaintat, prompt, demisia. Posibilele reduceri ale datoriilor unor banci irlandeze, aplicate de noul guvern de la Dublin, reprezinta alt motiv de ingrijorare. La fel amenintarea ca pierderile vor fi transferate creditorilor privati atunci cand va incepe sa opereze fondul permanent de salvare european, in 2013.

Toata lumea stie ca dezastrul din Japonia, violentele din Orientul Mijlociu si caznele fiscale ale zonei euro au un efect negativ asupra economiei globale. Dar nimeni nu stie exact cat de grav este. Aceasta lipsa de claritate poate fi la fel de daunatoare ca evenimentele in sine.

O crestere a volatilitatii pietelor de capital este una din expresiile incertitudinii. Volatilitatea pietei japoneze, la care se astepta toata lumea, a crescut cu 224% in zilele imediat urmatoare cutremurului, potrivit indicelui VXJ, inainte sa aiba o revenire relativa. Acest indice, care serveste de instrument de masura a temerilor Japoniei, a depasit varful atins dupa atacurile din 11 septembrie 2001, desi nu a egalat valorile din cele mai proaste zile ale crizei financiare globale. Indicele echivalent pentru Statele Unite a avut o crestere trecatoare, de 46%.

VALUTA DE RESTRISTE. In ciuda strangerii lor puternice de mana si a pregatirii lor in leadership, oamenii de afaceri sunt creaturi sperioase, care se demoralizeaza si se descurajeaza usor. Lucru de inteles, avand in vedere incertitudinile care bantuie orice intreprindere comerciala. Intr-un raport recent, Goldman Sachs citeaza lucrarile lui Nicholas Bloom de la Universitatea Stanford, care a examinat comportamentul firmelor in fata a 17 „socuri ale unor incertitudini“, de la criza rachetelor din Cuba pana la restrangerea creditelor. Doar cresterea incertitudinii a fost suficienta pentru a-i face pe oamenii de afaceri sa-si amane deciziile de investitii si angajari. Productia industriala scade de obicei cu 1% in primele luni dupa un asemenea soc, releva Bloom, un efect similar cu o majorare de sapte puncte procentuale a dobanzilor, inainte de o redresare puternica, ulterioara.

Instabilitatea increderii investitorilor poate fi unul dintre motivele pentru intarirea paradoxala a yenului (de la 83,30 la dolar la 76,25) in primele zile ale de­zastrului japonez. In vremuri de restriste, oamenii se refugiaza spre valutele mai sigure, chiar daca acestea apartin tarii afectate. In orice alta tara, o moneda puternica ar fi putut sa contribuie la redresare, directionand spre interior energiile economice si permitand importul a mai multe resurse din strainatate. Dar in Japonia, care sufera de un deficit cronic al cheltuielilor interne, un yen puternic ameninta sa erodeze una din sursele bine venite de cerere – strainii – marind dificultatile pe care le intampina deja exportatorii japonezi in a-si pune marfa pe piata.

EFECT PSIHOLOGIC. Asa ca, pe 18 martie, Japonia, impreuna cu alti membri ai G7, a fortat yenul sa depaseasca cota de 80 la dolar. Se pare ca au vandut intre ei aproximativ 2.000 mld. yeni (24,7 mld. dolari), potrivit lui Masafumi Yamamoto, analist la Barclays Capital. Se prea poate ca ceilalti membri ai G7 sa nu mai aiba mai mult de 5.000 mld. yeni in rezervele lor valutare, din care doar o treime lichiditati. Asadar, orice alta interventie ulterioara s-ar putea sa fie un efort singular al japonezilor. Si totusi, ar putea avea succes: un guvern care controleaza tiparnita de bani ar trebui sa fie capabil de o orgie cu propria moneda fara ajutor din afara.

Yenul poate sa slabeasca singur, in functie de nevoia crescuta a Japoniei pentru importuri si capacitatea diminuata de a exporta. Daunele suferite de cladiri si infrastructura, potrivit guvernului japonez, s-ar putea ridica la 16.000–25.000 mld. yeni, echivalentul a 3–5% din PIB. Dar aceasta cifra nu include o intreaga gama de costuri mai considerabile si mai neclare.

Dezastrul a redus capacitatea companiei Tokyo Electric Power la aproximativ 34 gigawatt, cu 20–30% mai putin decat cererea maxima in aceasta perioada a anului, obligand-o sa programeze intreruperi de curent. Daca aceste intreruperi se vor prelungi timp de trei luni, asta ar putea duce la reducerea productiei industriale cu aproape 14%, respectiv 5.000 mld. yeni, explica Kyohei Morita de la Barclays.

Pierderea de electricitate este insotita de o pierdere a increderii consumatorilor, atat acasa, cat si in strainatate. „Cel mai suparator lucru este sa apara zvonuri primejdioase si un efect psihologic, ca urmare a preocuparii fata de radiatii, asupra consumatorilor“, considera Kaoru Yosano, ministrul Economiei. Shangri-La Asia, companie ce detine 71 de hoteluri de lux pretutindeni in lume, a oprit deocamdata importul de alimente proaspete din Japonia, potrivit Bloomberg News. Sunt sanse neglijabile ca vreun consumator sa manance peste sau legume radioactive din Japonia. Dar sansa ca el sa se gandeasca la radiatii atunci cand mananca produse agricole japoneze este de aproape 100%. Ceea ce poate fi suficient pentru a-i strica orice pofta de mancare.

PETROL SI PLUSURI. Tocmai cand resping unele marfuri japoneze, clientii straini se reped sa puna mana pe altele. Pretul cipurilor de memorie a crescut. General Motors a suspendat productia la o fabrica din Louisiana din cauza deficitului de componente din Japonia. Multe din masinile pe care le cumpara lumea si din electronicele pe care le folosim au ceva japonez in ele, chiar daca sunt vandute sub marca altor tari, precizeaza Allum de la Mizuho. Judecand dupa importurile lor de masini electrice si echipamente de transport, Thailanda, Singapore si Taiwan sunt cele mai expuse la intreruperi ale lantului de aprovizionare.

Odata cu redresarea economiei japoneze, unii dintre partenerii comerciali vor spera sa beneficieze din avantul reconstructiei. Exporturile Malaeziei, inclusiv de placaj, au crescut dupa cutremurul din 1995 din Kobe. Pe termen lung, Japonia va inlocui de asemenea deficitul de energie nucleara cu importuri mai mari de gaze, impulsionand veniturile unor tari ca Brunei si Qatar. Dar pe termen scurt va trebui sa arda mai mult petrol: cel putin 300.000 de barili pe zi in plus, potrivit Centrului de Studii Energetice Globale de la Londra. O presiune suplimentara asupra pretului petrolului, care a crescut la 115 dolari barilul Brent cu livrare intr-o luna, cu 25% in plus fata de inceputul anului. Macar socurile cu pretul petrolului au devenit plicticos de familiare. Soarta Libiei este greu de prezis, dar din clocotul incertitudinilor economice se ridica o veche intrebare: cat este Arabia Saudita, pivotul OPEC, cartelul exportatorilor de petrol, dispusa si capabila sa pompeze pe piata?

Atunci cand Irakul a invadat Kuweitul, in 1990, sauditii au pompat mai mult petrol, iar cand venezuelenii au pus uneltele jos, in 2002, sauditii au facut la fel. Se pare ca vor sa repete si acum siretlicul: potrivit firmei de consultanta Oil Movements, incarcaturile din Orientul Mijlociu catre Vest au crescut cu 200.000 de barili pe zi, din ianuarie incoace. Dar capacitatea excedentara a sauditilor nu mai e ce era: suficienta ca sa acopere pierderea din Libia, dar nu si pierderea combinata din Libia si Algeria. Iar daca revoltele din Bahrein se raspandesc in estul Arabiei Saudite, unii considera ca pretul petrolului ar putea atinge 200 de dolari barilul.

Confruntat cu incertitudinile vietii, John Maynard Keynes afirma ca oamenii de afaceri se bizuie pe o conventie, anume ca „starea existenta a mediului de afaceri se va mentine pe termen nedefinit“. Evenimentele din ultimele saptamani au zdruncinat aceasta presupunere confortabila.