Umbra lui Alexandru Ioan Cuza la hanul ‘La Trompetistul’ de la Timisoara. Locuitorii din Fabric se adunau acum 159 de ani sa-l intampine pe domnitor. VIDEO

TIMISOARA. La jumătatea secolului al XIX-lea, într-o vreme în care Timișoara era parte a Imperiului Austro-Ungar, orașul a fost gazdă pentru domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Cel care făurise unirea celor două principate, Moldova și Țara Românească, avea să își petreacă în capitala Banatului ultimele sale zile pe actualul pământ românesc.

Se împliniseră 7 ani de când Alexandru Ioan Cuza devenise domn al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești. În seara de 10 februarie a anului 1866, domnitorul se afla în Palatul domnesc din București, în momentul în care a primit o vizită.

„În jurul orei 19.00, un individ se prezintă la Palat, încercând să vorbească cu domnitorul. Când l-a întâlnit pe Cuza, acesta i-a comunicat ca revoluția va izbucni în acea seară. Fără a-l lăsa să termine Cuza, obișnuit cu asemenea denunțuri se oferi să-i dăruiască străinului o liră. Răspunsul străinului a fost prompt: nu dorește pomană, iar vizita sa a avut ca unic scop să anunțe că la miezul nopții 4.000 de oameni sunt pregătiți să sune clopotele de la toate bisericile, să se năpustească asupra cazarmei Malmaison pentru a se înarma, ca ulterior să vină la Palat și să-l silească pe Cuza să abdice„, scrie historia.ro.

Prințul nu dă atenție zvonurilor, în primă instanță, pentru ca mai apoi să îi ceară maiorului Lecca, comandantul vânătorilor de gardă, să întărească paza Palatului.

În jurul orei 5.00 dimineața, un grup de ofițeri pătrunde în camera în care se afla domnitorul, și sub amenințarea armelor îl obligă pe Cuza să abdice. Toți acești militari trecuseră de partea așa zisei „monstruoase coaliții”, o alianță între conservatori și liberalii radicali, constituită în scopul îndepărtării domnitorului. Aceasta luase ființă după alegerile din Adunarea Națională din România, în 1864, adunare prezidata de Ion C. Brătianu.

„Noi, Alexandru Ioan I, conform dorinței națiunii întregi și angajamentului ce am luat la suirea mea pe Tron, depun astăzi 11 Fevruarie 1866, cârma guvernului în mâna unei Locotenențe Domnești și a Ministerului ales de popor”, se arată în documentul semnat de domnitor.

Alexandru Ioan Cuza împreună cu soția și cei doi copii sunt apoi urcați într-o trăsură și duși la locuința din București a lui Costache Ciocârlan, prefectul de Ilfov. De aici, a doua zi, familia domnească este dusă la Cotroceni, pentru ca apoi să plece la Predeal și în cele din urmă la Brașov.

„Noile autorități se grăbeau să-l expedieze cât mai repede din țară pentru a nu da timp partizanilor săi să reacționeze. Alexandru Ioan Cuza a plecat împreună cu Elena, soția sa și cei doi copii adoptați Dimitrie și Alexandru (pe care fostul domnitor îi avea de la Maria Obrenovici)„, scrie crestinortodox.ro.

De la Brașov, Alexandru Ioan Cuza, soția și copiii pleacă pe traseul Făgăraș-Sibiu-Deva. În cel din urmă oraș, familia prințului Cuza va poposi la Hotelul Bauer, clădire care mai există și în zilele noastre, și în care își desfășoară activitatea Casa Județeană a Asigurărilor de Sănătate. O placheta amplasată pe unul din ziduri amintește de trecerea pe aici a domnitorului, scrie arhiva.replica.hd.

După plecarea din Deva, trăsura domnitorului a mers către Coșava și apoi a ajuns la Lugoj, unde principele a fost cazat într-o clădire în care a stat și Mihai Viteazu cu mai bine de două secole înaintea sa.

„Aici, la Lugoj a fost întâmpinat de o delegație de români: Andrei Mocioni și Vichentie Babes (tatăl savantului nostru microbiolog Victor Babes)”, scrie crestinortodox.ro care mai notează că acestia l-au îmbrățișat și i-au urat „Trăiască Vodă Cuza!

În ziua de 7 martie 1866, Alexandru Ioan Cuza se îndreaptă spre Timisoara, unde avea să petreacă o noapte în hanul „La Trompetistul”. Timisorenii au aflat în ziua sosirii unde va rămâne acesta. Locuitori din cartierele orașului, în special din Fabric, se adunaseră în Cetate să-l vadă pe domnitor.

„Timisoara, 7 martie. Astăzi, după-amiază, la ora trei și jumătate, a sosit aici fostul prinț Cuza, însoțit de prințesa Elena şi de cei doi copii adoptivi, Alexandru şi Dimitrie, precum şi de aghiotantul colonel Pissotzki, apoi de trei cameriste şi doi valeti, într-un poștalion special format din trei trăsuri, şi a tras la hotelul Der Trompeter”, relata cotidianul german „Temesvarer Zeitung”.

În 8 martie 1866, Alexandru Ioan Cuza pleacă în străinătate și va locui până la finalul vieții la Paris, Viena sau Wiesbaden.

„Timișoara era din 1857 cel mai estic punct feroviar al Europei și de aici se mergea spre Budapesta, Viena, Munchen sau Paris. El a venit cu soția, cu cei doi copii pe care i-a înfiat soția lui, pe care el îi avea cu Maria Obrenovic, și cu aghiotantul. A fost anunțată prezența lor în ziarul timișorean Temesvarer Zeitung, și s-a întâlnit într-una din zile cu fruntașii Miscării Naționale din Timișoara. Au discutat mai multe lucruri și apoi a plecat spre Viena. După plecare nu a mai revenit, a murit în exil în Germania”, spunea nu demult pentru opiniatimisoarei.ro, istoricul Ioan Hategan.

Fostul domnitor a mai încercat să revină pe pământ românesc, însă cererile sale către Consiliul de Miniștri s-au lovit de refuzuri.

S-a stins din viață în 15 mai 1873, la Hotelul Europa, din orașelul german Heidelberg, la vârsta de 53 de ani, având mai multe afectiuni. În zilele noastre, într-un parculeț din Heidelberg există un bust al fostului domnitor.

Ce ne amintește de Alexandru Ioan Cuza în Timișoara

Cu toate că a petrecut doar două zile la Timișoara, în oraș există încă urme care amintesc de domnitorul ce a unit Moldova și Țara Românească.

Pe unul dintre zidurile fostului hotel „La Trompetistul” se află două plachete. Una dintre ele are chipul principelui, iar cealaltă ne amintește de trecerea lui pe aici. De asemenea, la parterul clădirii functiona candva o cafenea care îi purta numele.

Video: George Stefanita

În Timisoara există și o stradă care poartă numele lui Cuza. Este vorba despre cea care leagă Piața Mărăști de Piața Consiliul Europei, și care are puțin peste 440 de metri.

Muzeul Național al Banatului păstrează în patrimoniul său unul dintre cele mai importante simboluri contemporane trecerii domnitorului prin Timișoara – emblema metalică a hanului ”La Trompetistul”, înfățișând un soldat trompetist călare pe cal, încadrat într-o ramă dreptunghiulară.

Tot Muzeul Banatului a prezentat în 2020, în cadrul unei expoziții, două pistoale de duel ce au aparținut domnitorului, și care în prezent sunt în patrimoniul instituției.

De asemenea, în Timișoara există și o stradă care poartă numele lui Mihail Kogălniceanu, ministru de interne în timpul domniei lui Cuza. Este vorba despre artera care leagă Gara de Est din Timișoara de bulevardul Take Ionescu.

Foto: heidelberg.de