Umbra lui Alexandru Ioan Cuza la hanul ‘La Trompetistul’ de la Timisoara. Video

TIMISOARA. La jumatatea secolului al XIX-lea, intr-o vreme in care Timisoara era parte a Imperiului Austro-Ungar, orasul a fost gazda pentru domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Cel care faurise unirea celor doua principate avea sa isi petreaca in capitala Banatului ultimele sale zile pe actualul pamant romanesc.

Se implinisera 7 ani de cand Alexandru Ioan Cuza devenise domn al Principatelor Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti. In seara de 10 februarie 1866, domnitorul se afla in Palatul domnesc din Bucuresti, in momentul in care a primit o vizita.

„In jurul orei 19.00, un individ se prezinta la Palat, incercand sa vorbeasca cu domnitorul. Cand l-a intalnit pe Cuza, acesta i-a comunicat ca revolutia va izbucni in acea seara. Fara a-l lasa sa termine Cuza, obisnuit cu asemenea denunturi se oferi sa-i daruiasca strainului o lira. Raspunsul strainului a fost prompt: nu doreste pomana, iar vizita sa a avut ca unic scop sa anunte ca la miezul noptii 4.000 de oameni sunt pregatiti sa sune clopotele de la toate bisericile, sa se napusteasca asupra cazarmei Malmaison pentru a se inarma, ca ulterior sa vina la Palat si sa-l sileasca pe Cuza sa abdice„, scrie historia.ro.

Printul nu da atentie zvonurilor, in prima instanta, pentru ca mai apoi sa ii ceara maiorului Lecca, comandantul vanatorilor de garda, sa intareasca paza Palatului.

In jurul orei 5.00 dimineata, un grup de ofiteri patrunde in camera in care se afla domnitorul, si sub amenintarea armelor il obliga pe Cuza sa abdice. Toti acesti militari trecusera de partea asa zisei „monstruoase coalitii”, o alianta intre conservatori si liberalii radicali, constituita in scopul indepartarii domnitorului. Aceasta luase fiinta dupa alegerile din Adunarea Nationala din Romania, in 1864, adunare prezidata de Ion C. Bratianu.

„Noi, Alexandru Ioan I, conform dorintei natiunii intregi si angajamentului ce am luat la suirea mea pe Tron, depun astazi 11 Fevruarie 1866, carma guvernului in mana unei Locotenente Domnesti si a Ministerului ales de popor”, se arata in documentul semnat de domnitor.

Alexandru Ioan Cuza impreuna cu sotia si cei doi copii sunt apoi urcati intr-o trasura si dusi la locuinta din Bucuresti a lui Costache Ciocarlan, prefectul de Ilfov. De aici, a doua zi familia domneasca este dusa la Cotroceni, pentru ca apoi sa plece la Predeal si in cele din urma la Brasov.

„Noile autoritati se grabeau sa-l expedieze cat mai repede din tara pentru a nu da timp partizanilor sai sa reactioneze. Alexandru Ioan Cuza a plecat impreuna cu Elena, sotia sa si cei doi copii adoptati Dimitrie si Alexandru (pe care fostul domnitor ii avea de la Maria Obrenovici)„, scrie crestinortodox.ro.

De la Brasov, Alexandru Ioan Cuza, sotia si copiii pleaca pe traseul Fagaras-Sibiu-Deva. In cel din urma oras, familia printului Cuza va poposi la Hotelul Bauer, cladire care mai exista si in zilele noastre, si in care isi desfasoara activitatea Casa Judeteana a Asigurarilor de Sanatate. O placheta amplasata pe unul din ziduri aminteste de trecerea pe aici a domnitorului, scrie arhiva.replica.hd.

Dupa plecarea din Deva, trasura domnitorului a mers catre Cosava si apoi a ajuns la Lugoj, unde principele a fost cazat intr-o cladire in care a stat si Mihai Viteazu cu mai bine de doua secole inaintea sa.

„Aici, la Lugoj a fost intampinat de o delegatie de romani: Andrei Mocioni și Vichentie Babes (tatal savantului nostru microbiolog Victor Babes)”, scrie crestinortodox.ro care mai noteaza ca acestia l-au imbratisat si i-au urat „Traiasca Voda Cuza!

In ziua de 7 martie 1866, Alexandru Ioan Cuza se indreapta spre Timisoara, unde avea sa petreaca o noapte in hanul „La Trompetistul”. Timisorenii au aflat in ziua sosirii unde va ramane acesta. Locuitori din cartierele orasului, in special din Fabric, se adunasera in Cetate sa-l vada pe domnitor.

„Timisoara, 7 martie. Astazi, dupa-amiaza, la ora trei si jumatate, a sosit aici fostul print Cuza, insotit de printesa Elena şi de cei doi copii adoptivi, Alexandru şi Dimitrie, precum şi de aghiotantul colonel Pissotzki, apoi de trei cameriste şi doi valeti, intr-un postalion special format din trei trasuri, şi a tras la hotelul Der Trompeter”, relata cotidianul german „Temesvarer Zeitung”.

In 8 martie 1866, Alexandru Ioan Cuza pleaca in strainatate si va locui pana la finalul vietii la Paris, Viena sau Wiesbaden.

„Timisoara era din 1857 cel mai estic punct feroviar al Europei si de aici se mergea spre Budapesta, Viena, Munchen sau Paris. El a venit cu sotia, cu cei doi copii pe care i-a infiat sotia lui, pe care el ii avea cu Maria Obrenovic, si cu aghiotantul. A fost anuntata prezenta lor in ziarul timisorean Temesvarer Zeitung, si s-a intalnit intr-una din zile cu fruntasii Miscarii Nationale din Timisoara. Au discutat mai multe lucruri si apoi a plecat spre Viena. Dupa plecare nu a mai revenit, a murit in exil in Germania”, spunea nu demult pentru opiniatimisoarei.ro, istoricul Ioan Hategan.

Fostul domnitor a mai incercat sa revina pe pamant romanesc, insa cererile sale catre Consiliul de Ministri s-au lovit de refuzuri.

S-a stins din viata in 15 mai 1873, la Hotelul Europa, din oraselul german Heidelberg, la varsta de 53 de ani, avand mai multe afectiuni. In zilele noastre, intr-un parculet din Heidelberg exista un bust al fostului domnitor.

Ce ne aminteste de Alexandru Ioan Cuza in Timisoara

Cu toate ca a petrecut doar doua zile la Timisoara, in oras exista inca urme care amintesc de domnitorul ce a unit Moldova si Tara Romaneasca.

Pe unul dintre zidurile fostului hotel „La Trompetistul” se afla doua plachete. Una dintre ele are chipul principelui, iar cealalta ne aminteste de trecerea lui pe aici. De asemenea, la parterul cladirii era amplasata o cafenea care ii poarta numele.

Video: George Stefanita

In Timisoara exista si o strada care poarta numele lui Cuza. Este vorba despre cea care leaga Piata Marasti de Piata Consiliul Europei, si care are putin peste 440 de metri.

Muzeul National al Banatului pastreaza in patrimoniul sau unul dintre cele mai importante simboluri contemporane trecerii domnitorului prin Timisoara – emblema metalica a hanului ”La Trompetistul”, infatisand un soldat trompetist calare pe cal, incadrat intr-o rama dreptunghiulara.

Tot Muzeul Banatului a prezentat in 2020 in cadrul unei expozitii, doua pistoale de duel ce au apartinut domnitorului, si care in prezent sunt in patrimoniul institutiei.

De asemenea, in Timisoara exista si o strada care poarta numele lui Mihail Kogalniceanu, ministru de interne in timpul domniei lui Cuza. Este vorba despre artera care leaga Gara de Est din Timisoara de bulevardul Take Ionescu.

Foto: heidelberg.de