TIMIS. La 50 de km de Timisoara, intr-un loc binecuvantat de Dumnezeu, in fiecare an, sute de berze se intorc acasa si le bucura vara localnicilor.
‘Vin cu sutele in fiecare an la noi, ca suntem oameni buni„, spun locuitorii din Partos, sat de granita, ce apartine de comuna Banloc.
In zona, practic, nu exista stilp de curent fara familie de inaripate. Si, ca sa le protejeze, autoritatile au montat cercuri metalice in varf, pe care berzele sa-si construiasca cuiburile.
Pasarile au calendarul lor la Partos: vin incepand cu 20 martie si pleaca dupa 20 august.
Strada principala din sat a fost supranumita Strada Berzelor si asta pentru ca pe fiecare stalp este cate un cuib de barza. Primavara ajuns negresit pe aceasta ulita 40 de berze, iar toamna isi iau zborul spre tarile calde cel putin 80.
Din vremuri stravechi, berzele s-au aciuat la Partos. Asezarea era inconjurata de mlastini si orezarii, astfel ca pasarile gaseau usor mancare.
‘Suntem tare mandri ca avem cea mai mare densitate de berze pe cap de locuitor. In fiecare an, in fiecare primavara le asteptam sa vedem cate mai sosesc din lumea lor, din calatorie. Avem si un proverb, ca trebuie sa o vezi zburand ca sa ai un an spornic si cu multe realizari„, spune Lucian Trifonescu.
Inaripatele sunt atat de obisnuite cu localnicii ca dimineata devreme si seara coboara de pe stilp si se aseaza pe sosea ori se plimba prin gradini.
„E placut. Stiti, vine foarte multa lume la biserica la Partos si oamenii se bucura sa le vada. Chiar vin si fac poze, vin pana in capat sa vada, inainte, inapoi, pe strada asta„, povesteste un localnic.
„In ziua cand incep sa plece stiu ca e momentul sa ma duc sa-mi strang lemnele pentru iarna„, spune un alt satean.
VIDEO: George Stefanita
Partosul e un loc sfant pentru banateni. Aici, la manastire, s-a retras vreme de trei ani Sfantul Ierarh Iosif cel Nou de la Partos, mitropolit al Banatului si ocrotitor al Timisoarei, infaptuitor de minuni, pentru care Biserica Ortodoxa Romana l-a asezat in randul sfintilor.
Pareri
Sau poate au ce manca acolo…:))
Bravo!