Viorel Screciu, despre FRF si sefi: Maria si palaria

Imi propusesem ca in acest colt de pagina sa las mai la urma fotbalul, cel romanesc evident, si sa ma ocup mai mult de adevaratii performeri. Asta in ideea ca un eveniment cum este cel al Olimpiadei, de care am avut parte saptamanile trecute, impresioneaza fie si numai pentru faptul ca aduna in competitie elita sportului mondial o data la patru ani. Ma pregateam sa dau curs acestei idei dar, fara sa vreau, am nimerit la televizor peste conferinta de presa sustinuta de onor presedintele FRF, Mircea Sandu.

Recunosc ca imaginea „atotstiutorului”, alaturi de proaspatul sef de la CCA, m-a intors din drum. Asta pentru a nu scapa ocazia de a readuce in memoria cititorilor cateva lucruri care cred ca ar trebui retinute in ideea in care mai marii fotbalului romanesc ar trebui sa priceapa ca nu toti iubitorii de fotbal sunt lipsiti de materie cenusie si nu pricep cum amesteca ei Mariile si palariile pentru a da impresia ca la FRF se lucreaza in draci „in folosul poporului”. Si ce am retinut din cuvantarea programatica si plina de intelepciune a mult iubitului conducator?

In primul rand ca, dupa ani de munca asidua, Sandu isi propune sa nu mai candideze la viitoarele alegeri,cele din 2014. Chestia asta ma face sa zambesc, cel putin, pentru ca sunt convins ca in preajma pomenitelor alegeri se vor gasi suficienti pupincuristi care, chipurile,ii vor schimba decizia argumentind ca Sandu este un conducator… de neinlocuit, iar prezumtivii contracandidati sunt evident lipsiti de experienta necesara.

In al doilea rand am facut cunostinta cu noul sef al arbitrilor romani in persoana lui Alexandru Deaconu, zis bricheta. Aparitia acestuia pe micul ecran arata ca cea a unui elev adus de directorul scoli in fata careului la investirea lui in calitate de comandant de unitate. ii mai lipsea cravata rosie cu tricolor. Parinteste, Sandu ii dadea sfaturi tanarului invatacel, iar acesta cand emitea pareri se uita cu putina jena in ochii bossului sa vada daca vorbele sale ii fac pe plac acestuia. Toata regia asta ieftina a fost menita sa lase impresia ca in arbitraj incepe o noua epoca. Aiurea! Aceiasi Marie cu alta palarie.