Vom muri pe capete, din cauza inconstientei. Doar voi ne puteti ajuta! Mesajul transant al unui medic specialist

Zilele trecute un medic infectionist din Timisoara a avut o declaratie in acest ziar in care spunea ca unii pacienti confirmati ca fiind infectati cu SARS-COV-2 au semnat pentru externarea din spitalul V. Babes si au plecat acasa cu mijloce de transport in comun. Ma intreb de ce procedura medicala/sanitara nu prevede masuri de transport spre domiciliu al acestor tipuri de pacienti in conditii de evitare a raspandirii pandemiei? De ce medicii care cunosc riscul major de raspandire a virusului nu au pus la dispozitia acestor persoane infectate celebrele izolete si transport in conditii de limitare a raspandirii virusului cu ambulante? De ce organele de ordine publica (cum ar fi politia locala de exemplu) nu au asigurat deplasarea celor infectati in conditii de limitare a riscului de raspandire a virusului prin insotirea acestora la domiciliul lor? Alta intrebare pe care o pun este cum se poate ca la DSP Bucuresti sa existe un angajat confirmat ca infectat, acesta sa isi continue activitatea in DSP, iar DSP sa ia o decizie administrativa de a nu suspenda activitatea, motivand ca DSP trebuie sa lucreze? Cred ca si la DSP Bucuresti lucreaza destui medici si acestia ar fi trebuit sa arate un inalt nivel de intelegere a riscurilor de raspandire a pandemiei si sa adopte masurile in consecinta. Totusi nu s-a intamplat asa, din cate inteleg eu din presa. Si nu inteleg de ce medicii care comunica prin intermediul presei despre demersurile medicale ale sistemului de sanatate apeleaza preponderent la blamarea la modul general al cetatenilor in loc sa isi adapteze mesajele catre populatie spre a incuraja autoizolarea, limitarea interactiunii publice/sociale si indicarea metodelor cele mai bune de a ne proteja cu totii impotriva infectarii, adica autoizolarea si evitarea cat mai mult a interactiunii sociale chiar daca indiviziii nu sunt infectati. Pare ca medicii sunt mai preocupati de politicile de limitare a libertatilor individuale la nivelul intregii populatii decat de a aplica metode sanitare si administrative de limitare a raspandirii pandemiei si decat de a aplica metode de constientizare a bolnavilor despre care ei STIU ca sunt infectati. Practic imi pare ca preponderent medicii sunt mult mai preocupati de numarul total de cazuri confirmate (de la inceputul pandemiei) decat de pacientul X pe care il au in spital sau il au in evidenta medicala ca fiind infectat cu SARS-COV-2. Pentru ca nu vad in declaratiile lor din presa explicatii zilnice privind evolutia pacientilor internati la ATI, sau in saloane de izolare sau despre supravegherea la domiciliu a pacientilor confirmati cu COVID-19 care au optat pentru izolarea la domiciliu. Nu ma linisteste deloc sa-mi spuna un medic din Carei ca „vom muri pe capete, din cauza inconstientei” cata vreme tot medicii nu explica nimic in afara de generalitati panicarde si „bau-bau-ri” tembele. Cine sa comunice populatiei recomandarile medicale eficiente daca medicii se preocupa de „arme legislative”, problemele de „fake news” si politicile de stat care limiteaza libertatile individuale pentru intreaga populatie? Cred ca medicii trebuie sa comunice probleme medicale, statisticienii sa comunice probleme statistice, politicienii sa comunice probleme de politici si presa sa comunice situatii reale si concrete fara generalizari panicarde. De exemplu, daca in Timis persoanele confirmate astazi provin din Gottlob si o alta localitate, nu inteleg de ce medicii se refera ASTAZI la modul general la infectarile din Timis, inclusiv Timisoara, fara a clarifica precis unde anume a crescut semnificativ riscul transmiterii. Cred ca propagarea panicii generale prin abordare generalista a unei situatii punctuale nu este recomandabila.