TIMISOARA. Presedintele Tribunalului Timis Adriana Stoicescu loveste din nou intr-o postare pe Facebook, unde face trimitere la vina condamnabila a colegilor sai care sfideaza justitia.
„Mirobolant şi eclatant, românul e mare amator de lupte drepte.
Când îşi găseşte ţelul potrivit, degrabă se hotărăşte să se apuce gospodăreşte de război.
Scoate din dulap uniforma mirosind a naftalină, îşi lustruieşte cu puţin scuipat bocancii şi anunţă lumea că pleacă…
Se strânge cuvenitul sobor şi, acompaniat de cântece mobilizatoare şi poezii înflăcărate, românul pleacă la luptă.
Se poticneşte la primul colţ din cauza pietricelei strecurate în bocanc. Căzut pe gânduri, îşi dă seama că a făcut o băşică în talpă, că îl strâng izmenele şi, oricum, nu prea merită cauza asta atâta bătaie de cap…
În cel mai fericit caz, ajunge la capătul drumului, dă ochii cu duşmanul şi întoarce armele, că n-o fi prost să lupte cu unul mai puternic.
Sărbătoreşte îndelung neaşteptata, dar meritata victorie la birt, bucuros că are ce povesti mulţi ani de acum încolo.
Între atâtea lupte pornite şi neterminate, lupta anticorupţie a avut un alt parcurs.
Începută de fapt numai la presiunile Coanei Europa, disperată la rândul ei de jaful masiv din anii 90, îndelung clamata luptă s-a materializat în strategii şi planuri, prognoze şi programe şi, mai ales, protocoale, multe şi ascunse.
Iar de la o vreme, în achitări.
După 15 ani de luptă crâncenă, tot nu avem autostrăzi, iar cele existente se prăbuşesc; spitalele colcăie de bacterii, iar călătoria cu trenul înseamnă tot o mică atenţie dată naşului, mai cu frică, e drept.
Mare lucru pare că nu s-a schimbat. Doar îngrijorările ne copleşesc mai abitir decât până acum, că dă bine pe sticlă….
Marii infractori şi-au pus demult la adăpost averile şi ne râd în nas. Prejudiciile nu le recuperăm, încurcaţi fiind în norme şi proceduri
Am găsit degrabă vinovaţii: procurorii, doar ei.
Tributari unei mentalităţi păguboase, în loc să recunoaştem greşelile comise şi să îi eliminăm din sistem pe cei dovediţi vinovaţi, preferăm anatemizarea tuturor, închizând ochii şi urechile, rămânând muţi în faţa acuzaţiilor.
I-am aruncat în malaxor şi privim spre ei ţâţâind dezaprobator, acompaniaţi de corul îngrijoraţilor care, oricum, nu înţeleg nimic din ce înseamnă justiţia independentă.
Nu spunem nimic, însă, despre mandatele semnate de noi, judecătorii, cu largheţe; de hotărârile ce semănau izbitor, desigur întâmplător, cu rechizitoriile; de probele în apărare respinse pe bandă rulantă, dată fiind necesitatea judecării cu celeritate a cauzelor de mare corupţie, fiind altfel certaţi de Coana Europa.
De o bună bucată de vreme nu mai vorbim despre drept şi principii, de practică unitară.
Avem doar drepturi, obligaţii mai puţin.
Cu foarte puţine excepţii, vorbim doar despre pensionari la 50 de ani, cu venituri mai mari decât salariile „prăpădiţilor” din tranşee, care mor de cancer sau infarct, la ieşirea din sala de judecată, unde sunt îngropaţi în dosare.
Fără noimă, fără a fi treaba noastră, ne dăm de ceasul morţii de dragul unor personaje, în fapt obscure, dar care se cred mesianice.
Desigur, când preşedinţii Curţilor de Apel au adus în discuţie problema protocoalelor, am tăcut chitic, fiind noi foarte preocupaţi de cu totul alte probleme, mult mai importante decât fleacurile astea.
În curând, în ritmul acesta, oamenii care îşi caută dreptatea, vor găsi porţile instanţelor închise.
Lipită cu scotch, o foaie ruptă dintr-un caiet dictando, scrisă cu mână tremurândă, îi va anunţa sec:
„Nu suntem acasă. Nu aşteptaţi. Câţiva dintre noi au plecat să facă politică.”, a scris Adriana Stoicescu pe pagina sa de pe reteaua de socializare.
Pareri
Iata , in sfarsit o analiza pertinenta si obiectiva a situatiei jalnice in care se afla justitia romanesca, la aproape 30 de ani de la evenimentele din decembrie ‘ 89 cand , unele „elite” ale Securitatii si „elemente rebele” din esalanoanele 2-3 ale P.C.R.-ului , in conditiile deteriorari situatiei socio-economice a tarii , au manipulat nemultumirile justificate ale cetatenilor organizand – cu sprijin etern din est si vest – lovitura de stat numita fals mediatic revolutia romana .
O minciuna istorica , in ale carei urmari nefaste natiua mioritica ‘ vietuieste ” in primele decade ale mileniului trei .
Respect doamna! Insa se schimba ceva? Vorbe…
Oare cand trecem la masuri??? Pana cand??
Am vazut subiectul protocoalelor dintre SRI si Parchete ,am vazut cum unii judecatori au fost inlocuiti cu altii pentru ca cei din urma sa dea niste solutii uluitoare ,solutii impuse din afara instantelor de judecata ,am vazut achitari de rasunet ,dosare fabricate,insa ceea ce am vazut este doar partea care intereseaza, doar clasa politica ,doar acestea sunt mediatizate .Am si eu o umila intrebare : oare statul,noi romanii, pentru asta-i platim ?Nimeni nu va motitoriza cazul acelor mii de ,,prapaditi”care sunt hartuiti prin Parchete sau miilor de ,,prapaditi ” care ,in instante ,pierd procese chiar daca dreptatea este de partea lor.Am constatat pe propria-mi piele ca in justitia din Romania prezumtia de nevinovatie nu prea exista .Cand te judeci cu STATUL sansele de castig ,chiar inainte de a introduce actiunea sunt aproape de ZERO .Daca ataci in instanta un PV de contraventie intocmit de Politia rutiera sau locala si esti nevinovat NU CASTIGI !Ca sa nu mai vorbim de sansele de castig impotriva ANAF sau alte institutii ale statului.Tare mi-e teama ca nu doar in penal exista protocoale ci si in CIVIL,chiar daca acestea imbraca o alta forma si o alta abordare.Nu am auzit pe nimeni sa sustina faptul ca toti procurorii sunt corupti sau ca toti judecatorii sunt corupti .Ceea ce pot afirma cu certitudine este ca nivelul de coruptie si incompetenta este cam acelasi in toate institutiile statului ,neexistand vreo institutie a statului unde coruptia si incompetenta nu exista .Am primit solutii de clasare dupa 7 ani ,altele dupa 9 si 10 ani ,dosare in care cel mai probabil nu s-a lucrat nimic.Am facut plangere la Parchet iar rezolutia procurorului de caz a fost ca fapta nu exista insa dupa cateva luni vuia presa despre personajul respectiv ca a fost retinut pentru exact aceleasi fapte invocate de mine in plangere.
la alții mai spre vest, democrați de secole, a fi judecător la o vârstă înaintată este o ONOARE !
SE ADAUGĂ EXPERIENȚA, DETAȘAREA DE AVERI, DE INTERESE…
SUBSCRIU CA JUDECĂTORII SA IASĂ LA PENSIE LA VARSTA STANDARD DE PENSIONARE DE… 65 DE ANI.