Ziua in care a fost ales cel mai stralucit primar al Timisoarei. A ridicat 2 poduri, 4 licee, 7 fabrici de top, 2 stadioane, a adus primele tramvaie electrice, a asfaltat prima strada, a infiintat serviciul de ambulanta si a construit primul cinematograf. FOTO

TIMIȘOARA. Fiecare zi din an are o anumită însemnătate pentru Timișoara, iar cea de 9 martie este cu siguranță una dintre cele mai importante. Se împlinesc 140 de ani de când la cârma orașului era ales Carol Telbisz.

La finalul secolului al XIX-lea Timișoara era în plină dezvoltare. Devenise deja primul oraș din Europa care avea străzile iluminate electric, se construise un orfelinat, în care trăiau 40 de suflete, și se făcuseră deja primele lucrări de canalizare în zona centrală.

Acestea erau doar câteva dintre lucrurile realizate în mandatul primarului Janos Torok, însă, din luna martie a anului 1885, orașul avea să aibă un nou edil, unul care avea să îi confere o nouă și modernă înfățișare Timișoarei, vizionarul Carol Telbisz.

Carol Telbisz a venit pe lume în 19 noiembrie 1854, la Cenad, într-o familie de bulgari originari din Dudeștii Vechi.

Telbisz face liceul la Seghedin, iar după absolvire, în 1872, se înscrie la facultatea de Drept de la Budapesta. Își continuă studiile la Universitatea din Viena, unde urmă să devină și doctor în drept administrativ.

După încheierea studiilor, însă, vine la Timișoara și practică meseria de avocat, iar în 1883 este numit „avocat superior urban”. Doi ani mai târziu, în 9 martie 1885, Carol Telbisz este ales primar al Timișoarei.

Schimbările din mandatul lui Carol Telbisz încep încă din primul său an în fruntea primăriei. În 1886, la Timișoara începe construirea clădirii care în zilele noastre adăpostește Biblioteca filialei Timișoara a Academiei Române, aflată pe stradă Augustin Pacha, la numărul 7.

Tot în 1886, la Timișoara ia naștere ‘Salvarea’, serviciul de ambulanță, care la început dispunea de trei bărci, cu care medicii se deplasau pe Bega, iar mai târziu, avea să fie dotat și cu două trăsuri cu cai.

Epoca marilor schimbări la Timișoara

Vizionar, în 1891, primarul Telbisz reia un plan mai vechi și, pentru a putea amenaja străzi mai largi și a pune la punct orașul, decide să demoleze zidurile vechii cetăți.

Edilul îi cere împăratului Franz Joszef permisiunea de a demola fortificațiile Timișoarei, iar răspunsul împăratului vine la 23 aprilie 1892, acesta fiind unul afirmativ.

„Țînând cont de complexitatea problemei și de interesele mari legate de defortificarea orașului și viitoarea să dezvoltare, negocierile începute după ridicarea statutului de cetate a Timișoarei au fost îndelungate, fiind încheiate abia în 1905 prin contractul dintre autoritățile orașului și cele militare. Lucrările de demolare au început încă înainte de această dată. Astfel, tratativele începute pentru răscumpărarea suprafețelor ocupate de fortificații porneau de la premisa că orașul prelua suprafețele în starea în care se aflau, iar demolarea bastioanelor, umplerea șanțurilor și nivelarea suprafețelor cădeau în atribuțiile orașului.

Pornind de la această premisa, lucrările de demolare și nivelare a bastioanelor și terenurilor dezafectate au început încă din 1898, oferind o oportunitate de muncă lucrătorilor de terasament stabiliți în oraș. La lucrările de defortificare, care presupuneau demolarea zidurilor, lucrări de terasamente, de curățire și stivuire a materialelor rezultate și transporturi de tot felul au luat parte atât muncitori locali, cât și muncitori sosiți din alte regiuni… șanțurile cetății au fost acoperite cu pământul de umplutură și acoperire a meterezelor, iar cărămizile au fost curățate și depozitate pentru vânzare în loturi de câte 1000 de bucăți.

Cărămizile sparte au fost folosite în infrastructură a circa 80.000 m2 de drum cilindrat. În urmă demolării au fost recuperate aproape 26.000.000 cărămizi întregi, din care 19.000.000 au fost vândute cu 20 – 24 de coroane/1000 de bucăți, iar restul au fost folosite pentru construcțiile proprii sau donate pentru cladirile cu caracter administrativ, socio-cultural sau umanitar„, se arată în Analele Banatului.

Prima stradă asfaltată și primele tramvaie electrice la Timișoara

În timp ce zidurile cetății Timișoarei erau demolate, o altă lucrare importantă demarează în oraș. În mandatul lui Telbisz se continuă pavarea străzilor, iar pe arterele principale, din 1895, se așterne pentru prima dată asfalt.

Spre finalul secolului al XIX-lea, administrația Telbisz mai ‘bifa’ o premieră. Dacă în timpul primarului Torok Janos, Timișoara devenea primul oraș cu iluminat electric stradal, Carol Telbisz avea să folosească facilitatea adusă de predecesorul sau pentru a îmbunătăți viața timișorenilor.

„La 5 iunie 1897, Ministerul Comerțului de la Budapesta a eliberat Actul de Concesiune nr. 20.099, document în baza căruia ‘Societatea de tramvai cu cale ferată din Timișoara’ a demarat construcția viitoarei rețele de transport electric.

Lucrarea urma să fie realizată de Societatea Unită de Electricitate Budapesta–Viena” și de „Societatea de Electricitate Felix Singer &Comp. Berlin… proba tehnică a neobisnuitului mod de transport urban a fost programată în ziua de 30 iunie 1899 – și, după remedierea unor probleme legate de protecția cablurilor aeriene, întreagă rețea de linii, a cărei lungime totală măsură nu mai puțîn de 10.700 de metri, a putut fi deschisă exploatării publice o luna mai târziu, la 27 iulie 1899.

La această dată anume și-au făcut apariția pe străzile orașului primele tramvaie propulsate de curentul electric; vehiculele fuseseră fabricate la Arad, în uzinele „Johan Weitzer” – întâia fabrică de vagoane deschisă pe actualul teritoriu al României„, scrie historia.ro.

Tot în timpul administrației conduse de primarul Telbisz, la Timișoara sunt construite și două dintre podurile emblemă ale orașului, și care au fost date în folosință în același an, 1909.

Primul dintre acestea este Podul Decebal și era, la acea vreme, podul pe grinzi de beton armat cu cea mai mare deschidere din Europa. Asigura legătura spre cartierul Fabric, în dreptul Băilor Neptun.

Are o lungime de 195 m și o lățime de 9 m. Proiectul a obținut Diploma de onoare la Expoziția Internațională de la Paris din anul 1910. Soluția tehnică de realizare a fost concepută de inginerul Gyözö Mihailich.

Al doilea pod dat în folosință pe vremea lui Carol Telbisz este situat în actuala zona de est a Timișoarei, și este vorba despre cel ce poartă numele unificatorului de la 1600 al Țărilor Române, Mihai Viteazul, cunoscut și drept Podul de la Piața Morii.

„În perioada interbelică, a avut patru turnuri cu basoreliefuri și a fost traversat și de tramvaie. În 1981 a fost reconstruit, iar basoreliefurile – o figura feminină tinând stema orașului, un morar cu sacul de făină, un nisipar incarcand o barcă și un tăbăcar – au fost păstrate și montate la capetele podului„, scrie welcometoromania.ro.

4 licee sunt construite la Timișoara in vremea lui Carol Telbisz: Loga, Pedagogic, Calderon si Ungureanu

Carol Telbisz nu s-a axat însă doar pe modernizarea infrastructurii pentru a transformă Timișoara. Primarul a dat importantă și învățământului, iar în timpul său au fost ridicate Liceul de Băieți (astăzi Colegiul Național C.D. Loga), Liceul de Fete (astăzi Liceul Pedagogic), Preparanda pentru Învățători (astăzi Liceul Calderon) și Școala Profesională (astăzi Liceul Ungureanu). De asemenea, el a susținut și construcția lăcașelor de cult, precum Sinagoga din Fabric sau Biserica Millenium din Traian.

Inflorește industria, se construiesc fabricile de top ale Timișoarei

În mandatul său, în Timișoara s-a dezvoltat mult și industria, iar în oraș au apărut mai multe fabrici: Fabrica de ciocolată Kandia, Fabrica de Lanțuri, Fabrica de pălării Paltim, Fabrica de trăsuri, Fabrica de Chibrituri, Fabrica de pantofi Turul, Filatura, Fabrica de textile.

Sub administrația lui Carol Telbisz începe să prindă contur centrul Timișoarei așa cum îl cunoaștem noi astăzi.

În 1910 se construiesc Palatul Lloyd și imobilele impunătoare din partea vestică a Pieței Operei, vestitul Corso, în timp ce în 1914 începe construcția clădirii în care în zilele noastre își desfășoară activitatea Primăria Timișoara.

Două stadioane amenajate in mandatele lui Telbisz

Edilul nu a neglijat nici sportul. Cât timp a fost Carol Telbisz primar, în Timișoara au fost amenajate două stadioane. Stadionul Știința, de lângă Universitatea Politehnică, și stadionul CFR din zilele noastre, pe care la acea vreme evolua Chinezul Timișoara.

De asemenea, în mandatul sau s-a jucat primul meci de fotbal din Timișoara.

„25 iunie 1899 – la Timișoara are loc unul dintre primele meciuri de fotbal. El se dispută între elevii din clasele a VI-a și a VII-a ale Liceului Piarist. Cele două echipe fuseseră antrenate de profesorul de gimnastică Carol Muller„, se arată în cartea „Cronologia județului Timiș”, apărută în 2004.

Tot în mandatul lui Carol Telbisz au loc și primele dueluri fotbalistice cu Aradul, pierdute de Timișoara cu 5-2 și 5-0, însă în cei 30 de ani cât a stat la conducerea orașului, la Timișoara au luat naștere Asociația de canotaj (16 aprilie 1866), Asociația Ciclistă Huniade (7 aprilie 1898, ) sau clubul de gimanastica (13 aprilie 1899) și a fost construită și prima pistă ciclistă.

În 1905, Carol Telbisz a devenit consilier al Curții Regale Maghiare.

Primul cinematograf

Trei ani mai târziu, în 27 iunie, la Timișoara este inaugurat primul cinematograf din oraș, proiectat de Josef Ecker junior şi Georg Pflum.

„Primul teatru cinematografic din oraș a fost construit în Cetate și a fost inaugurat pe 27 iunie 1908. Se numea „Teatrul Imaginilor Mișcătoare” și era situat peste drum de locul în care azi se află Cinema Capitol, lângă Școală de Arte și Meserii, deși majoritatea monografiilor îl plasează pe locul actualei Grădini de Vara a Cinematografului Capitol„, se arată pe salvatimareleecran.ro.

În anul 1912, Carol Telbisz a fost ridicat la rangul de baron maghiar cu predicatul de Obesenyo, iar doi ani mai târziu a fost decorat cu Crucea Ordinului Împăratului Franz Joseph I la gradul de cavaler.

În 1914 se îmbolnăvește și avea să se stingă din viață în 14 iulie, la vârsta de 59 de ani.

În zilele noastre, o stradă din Timișoara, de numai 301 metri, poartă numele celui mai prolific și longeviv primar din istoria orașului. Este vorba despre strada care mărginește la vest Parcul Civic și care face legătura între bulevardul Ion C. Brătianu și strada Proclamația de la Timișoara.

De asemenea, Carol Telbisz are un bust pe Aleea Personalităților din Parcul Central din Timișoara. Acesta a fost amplasat în Parcul Scudier de ziua Timișoarei, în 3 august 2011, și a fost realizat de Laurențiu Balca.

Carol Telbisz nu a fost singurul primar ales in 9 martie

Un alt edil care a venit în funcție în 9 martie este Gheorghe Domășnean. El nu a condus Timișoara cât a făcut-o Carol Telbisz, dar a rămas în istoria orașului cu câteva dintre realizările sale.

Militar de carieră,  a venit în scaunul de primar la vârstă de 61 de ani și a rămas doar 9 luni la primărie. Generalul Domășnean avea să muncească pentru oraș fără a primi vreun ban, la cererea sa, mulțumindu–se doar cu pensia de militar.

El este cel care a început demersurile legale pentru scoaterea din oraș a liniei de cale ferată care lega Timișoara de Buziaș, a început reamenajarea Parcului Rozelor sau a fost finalizat exteriorul actualei clădiri a primăriei.

Povestea lui Gheorghe Domășnean o puteți citi AICI.