Zoltan Kovacs: Timisoara incepe sa semene tot mai mult cu orasul Istanbul!

Zoltan Kovacs

Nascut la 29 august 1956, Timisoara
Starea civila: divortat, un copil si un nepot
Pregatirea profesionala:
A debutat la 11 ani in presa, a lucrat in turism international, in invatamant, iar din 1990 patron al Trustului de presa „Agenda”
Nu are optiune politica
Hobby: colectionar de monede

Domnule Zoltan Kovacs, va rog sa-mi spuneti din ce perspectiva vreti sa va abordez in acest dialog: ca ziarist, sau ca om de afaceri?
Raspuns greu, fiindca la mine, in ultimii 20 de ani se legau si ca atare niciodata nu am putut sa despart ziaristul de omul de afaceri Zoltan Kovacs. Sincer spus, este un moment nu foarte prielnic si nu prea ai multe de zis. Opinia Timisoarei a fost primul ziar care a informat ca Agenda a fost vanduta la Inform Media si mai am tangenta cu Agenda doar prin faptul ca mi-am pastrat acolo o rubrica.

Remarc in raspuns o tristete, de ce?
Dupa ce douazeci de ani ai construit ceva, de la zero, dezvoltand un holding, nu poti sa nu fii trist acum cand trebuie sa zici „Asta e! Trebuie sa tragem cortina!”

Se spune adesea ca presa este o putere, chiar a patra in stat. Va simtiti puternic, acum, dupa douazeci de ani de presa?
Noi nefacand un ziar politic, nu putem privi din aceasta perspectiva ca a patra putere in stat. Ceea ce insa am observat, ziarul castigand teren in Timisoara, fiind respectat si stimat, automat si eu am fost repectat, la orice  nivel al administratiei, atat la Timisoara cat si in Bucuresti. Pot spune ca nu este sef de stat postdecembrist, sau premier, cu care sa nu fi plecat in strainatate si asta se datoreaza respectului fata de ziar, fata de implicarea lui in comunitate.

Dvs ati infirmat regula clasica a unui business, conform careia nu poti dezvolta o afacere fara un capital investit, pornind, practic de la nimic. S-ar mai putea azi proceda la fel?
Nu cred ca in 2010 se mai pot face afaceri fara investitii. Momentele istorice au trecut. Atunci, chiar fara capital, sau cu capital minim puteai sa faci ceva, dar cu foarte multa munca.

Exista o legatura intre media si politica, de multe ori spijinindu-se; acum, iesind din media, aveti intentia sa intrati in politica?
Niciodata n-am dorit sa intru in politica desi in decursul anilor am fost curtat de multe partide. Eu simt ca nu am vocatie politica. in anul 2000 am vrut sa ajung consilier local independent, ca sa pot sprijini comunitatea din care fac parte, constient de faptul ca atunci va merge bine comunitatii daca vor fi mai multi consilieri independenti, care nu  voteaza la ordin de partid.

Va provoc la o analiza detasata a presei timisorene; mai reflecta ea spiritul locului?
Fata de ultimii ani Timisoara inregistreaza un usor regres privind presa locala. Timisoara este orasul care in 1990 inregistra 67 de titluri de ziare locale. Oricum era mult pentru Timisoara, dar dupa selectie, multi ani Timisoara a continuat sa aiba un numar mare de ziare locale, dand posibilitatea cititorului sa aleaga. Era o concurenta serioasa, in primul rand pentru cititor. Din pacate, azi nu mai putem vorbi de acelasi lucru. imi amintesc ca in martie 2009 am avut o sedinta a Clubului Roman de Presa, la care a fost si premierul Emil Boc. Stiind ca este singurul premier din afara Bucurestiului, am sperat ca intelege mai bine rolul presei locale si i-am atras atentia ca Romania risca sa ramana fara presa locala. Din pacate presa scrisa pierde si-n lume teren in fata presei electronice, dar, daca ne raportam la numar de locuitori si titluri de ziare, Romania sta foarte prost. La Szeged, judetul Csongrad fiind cam jumatate din Timis, apar doua cotidiane ale caror tiraje sunt de 60.000, fata de toate ziarele timisorene care nu mai au nici 15.000 tiraj, la numar dublu de locuitori. Vom ramane din nou cu un singur ziar, monopol in presa locala, ca inainte de decembrie 1989, ceea ce cred ca nu este bine pentru nimeni si mai ales pentru democratia adevarata.

Vorbeati ceva mai devreme de rolul independentilor si va intreb, ca independent nu ati dorit sa candidati pentru postul de primar?
Nu neaparat, pentru ca era imposibil sa conduci un trust de presa si in paralel un mare oras. Acum insa, ca nu mai am Agenda, e altceva, dar se stie ca independentii nu vor castiga mult timp de aici inainte. Ca atare, sa ma inscriu intr-un partid nu doresc.

Nici macar in UDMR?
Cand mergi pe mana unui partid, ai sanse in masura in care acel partid are sanse in acea zona. UDMR n-ar putea castiga niciodata primaria Timisoarei.
Sunteti la un nou inceput de drum; ce veti face?
Nu pot sa ma pronunt deocamdata. Voi fi un cititor in continuare al Agendei. Vreo doua-trei luni ma odihnesc, iar in ianuarie, probabil, voi incerca sa dau un nou avant Fundatiei Zoli Kovacs, care functioneaza de cinci ani. Ma voi implica mai mult in derularea de proiecte si vrem sa scoatem doua reviste de nisa.

Care este pretul tranzactiei?
Este confidential!

Ce nemultumiri are cetateanul Zoltan Kovacs in orasul Timisoara?
Eu sunt timisorean de patru generatii si ca atare sunt un timisorean infocat, inrait, care se mandreste cu asta si niciodata n-as pleca, definitiv din acest oras. Nemultumiri am si din pacate am avut dintotdeauna. Se discuta despre Timisoara – mica Viena, dar, daca ne uitam putin in jur, cum se construieste, din cauza absentei unui PUG, incepem sa semanam tot mai mult cu  Istambul, ceea ce este foarte deranjant. Daca foarte multa vreme ne laudam ca Timisoara e fruncea, cand merg in alte orase constat ca s-au dezvoltat mai bine, mai frumos, iar in Timisoara nu prea vad acest lucru.

Imaginati-va ca ati fi primarul Timisoarei; care ar fi doua lucruri esentiale pe care le-ati face?
In primul rand un proiect de dezvoltare pentru zece ani, in care cu strictete sa se vada unde si cum se construieste, avand grija sa se respecte, indiferent ce relatii si ce interese se impun. In al doilea rand, m-as bate din rasputeri, atat cu guvernul, cat si cu comunitatea europeana pentru obtinerea de fonduri pentru a renova centrul Timisoarei, unde avem cladiri frumoase dar la care te uiti cum se degradeaza… Daca un bloc se poate reconstrui, o cladire de 200 de ani trebuie conservata! Iar edilii nostri, cand pleaca in delegatii la Viena, ar trebui sa invete de la edilii austrieci, care sunt o pilda pentru noi, cat de mult respect acorda ei cladirilor vechi. Iar la noi, o sa constatati cu stupoare la cladirile, cat de cat renovate, termopan alb… Asa ceva nu se intalneste in nici o tara civilizata.